Rubrica „Vârsta de aur” aduce în prim-plan oameni care au parcurs cu demnitate drumul vieții, au muncit, au construit, au crescut familii și au lăsat în urmă povești pline de sens. Prin amintirile lor, redescoperim vremuri de altădată și învățăm ce înseamnă răbdarea, curajul și bucuria lucrurilor simple. Acești oameni au pus temelie pentru generațiile de azi și, prin tot ce au făcut, ne oferă o lecție de viață. Le ascultăm poveștile și le publicăm cu respect, pentru că fiecare dintre ele merită să fie păstrată.
Astfel de amintiri prețioase poartă în suflet soții Maria și Gheorghe Luca din Coștei, un cuplu care a trecut împreună prin multe și care ne împărtășește astăzi experiența sa de viață.
Maria și Gheorghe Luca merg împreună pe drumul vieții de 55 de ani. Povestea lor reflectă vremurile de altădată, când viața era mai grea, dar legăturile dintre oameni erau trainice. Împreună au trecut prin multe, au lucrat în străinătate, și-au crescut fiul cu grijă și au clădit o gospodărie respectată. Astăzi, la vârsta pensiei, privesc înapoi cu seninătate și împărtășesc, cu modestie, povestea unei vieți trăite cu rost.
Maria Luca (născută 1947) este de origine din Voivodinț. Acolo a terminat primele clase ale școlii primare. Din clasa a V-a a continuat școlarizarea la ȘE „Coriolan Doban” din Coștei. „Vremurile au fost grele. Se trăia mai greu. Trebuia să parcurgem pe jos drumul dintre Voivodinț și Coștei ca să ajungem la școală. Nu exista autobuz. Părinții ne-au făcut cărare ca să putem străbate până la școală. Era greu, mai ales în perioada iernii. Aşa am terminat clasa a VIII-a”, mărturisește Maria.
Femeia adaugă că a vrut să termine şi un curs de coafeză la Vârşeţ, dar colega sa nu a vrut să meargă, iar Maria nu a îndrăznit să plece singură. De foarte tânără s-a ocupat de treburile gospodăriei și de agricultură. „Tatăl meu a avut un cal, două vaci, porci. Părinții mei au cultivat pământ și au avut vie. Îmi amintesc că deseori mă duceau la vie și pe mine. Săpam la porumb de mică, mă duceam la semănat. Se ara cu caii, iar pe brazdă trebuia să punem boabe. Toamna, culegeam porumbul cu mâna. Noaptea tăiam tulei. Nu aveam tractor și remorcă. Duceam cu caii și cu trăsura. Ne ajutam cu rudele şi prietenii, având şi ei câte un cal, aşa că lucram împreună.
Denis STRATULAT
Articolul integral îl puteți citi în numărul 29 din 19 iulie 2025
