Născut pe 10 iunie 1925 la Iablanca, Ion Bălan a fost una dintre figurile marcante ale literaturii române din Voivodina, activând ca poet, prozator, jurnalist și traducător. Format la Școala Normală de Învățători și la Școala Superioară de Pedagogie din Zrenianin, a debutat editorial cu volumul ,,Cântecul satului meu” (1947), o lucrare ce reflecta fascinația sa pentru spațiul rural bănățean.
Debutul lui Ion Bălan nu s-a petrecut izolat, ci s-a înscris într-un moment semnificativ al literaturii românilor din Voivodina, marcat de apariția revistei ,,Lumina” și de publicarea primelor trei volume de beletristică la Editura ,,Libertatea”, când, pe lângă volumul lui Ion Bălan, au apărut ,,În zori” de Mihai Avramescu şi ,,Drum prin noapte şi prin zi” de Radu Flora. Alegerea satului natal ca principal topos liric în volumul de debut nu este întâmplătoare, ci relevă o constantă definitorie a creației lui Ion Bălan: legătura profundă cu spațiul rural: ,,Scriitorul era copil de la ţară şi întreaga sa viaţă – cea aevea şi cea literară – pleacă de la sat şi converge spre acesta. Nu printr-o întâmplare, prima sa plachetă juvenilă, din anul 1947, este întitulată «Cântecul satului meu» şi iarăşi nu prin întâmplare satul său natal, în afara oricărui simbol, cu o populaţie creată de talentul său literar, dar cu rădăcini adânci înfipte în realitatea rustică aevea, devine poeticul Măru (Iabuca, cum îi spune scriitorul traducând cuvântul în limba sa maternă, şarjându-l poetic, cu toate că acest toponim nu există în pronunţarea locală)”, scria Radu Flora în Prefaţă la ,,Opere alese I Versuri” de Ion Bălan (ediţie îngrijită, prefaţă, selecţie, note şi comentarii de Radu Flora, Editura ,,Libertatea”, Panciova, 1979, p. VIII).
După publicarea celui de-al doilea volum, ,,Brazde-n primăvară” (1952), activitatea editorială a lui Ion Bălan intră într-o perioadă de stagnare de aproape două decenii. Această absență coincide cu lipsa de afirmare a întregii generații din care făcea parte, până la apariția unei noi orientări lirice la sfârșitul anilor ’60.
Marina KALKAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 29 din 19 iulie 2025
