„În pauza pentru teatraliști, un monolog: Zița, de Ion Luca Caragiale, predat de către domnișoara Casandra Catarina Ecovoiu și o poezie scurtă dar cuprinzătoare tot de Caragiale, declarată de către domnișorul Cristian Dalea”.
Spectacolul se desfășura prin toată sala. Publicul aplauda frenetic. La un moment dat, cele două personaje feminine se băteau serios într-un ring improvizat. Să nu uit purcelul devorat de actori imediat ce s-a terminat spectacolul.
La Festivalul Teatrelor Dunărene din Giurgiu am cunoscut doi autori dramatici pe care i-am montat și la noi: Marilena Dumitrescu mi-a făcut cadou piesa ei ,,Învățăturile lui Zaharia Trahanache către fiul său Zăhărel”. Este un fel de continuare a ,,Scrisorii pierdute”. Acțiunea se desfășoară după moartea lui Zaharia Trahanache și apariția lui Zăhărel cu amanta, revenit acasă de la Paris să-și ceară averea. Aici am avut o scenografie mai specială: trepte care duceau sus la tribuna de la care, când era cazul, vorbeau anumite personaje.
Îmi amintesc cu nostalgie și cu mare tristețe de oamenii care nu mai sunt printre noi: Ioța Vinca (un Actor extraordinar și un Om cu sufletul mare ca cerul înstelat), Ion Secheșan-Seche (spiritual și plin de voie bună tot timpul, un actor deosebit), Pavel Herendici-Pamela (spiritul movens al Căminului Cultural din Uzdin, actor și sufleor; pe deasupra, făcea rost de tot ce îi ceream), Ioviță Dalea (un taciturn, dar trup și suflet devotat artei teatrale și evenimentelor culturale).
Un capitol aparte le aparține nicolincenilor. La Nicolinț am montat ,,Ivona, principesa Burgundiei” de Witold-Gombrowicz și ,,Deputatul poporului” de Nušić. Vreau să spun că am stat la o familie deosebită: familia Greoneanț, pe care am iubit-o mult de tot. Pavel Greoneanț, din păcate, a trecut în lumea umbrelor. A fost Marele îndrăgostit de teatru. Om bun și sufletist. Precum Maria Marici la TV, așa Pavel Greoneanț – Omul bun din Nicolinț.
La „Ivona…” am avut niște dorințe la prima privire irealizabile: mai întâi, pentru început voiam să o cobor pe Ivona din balcon până în scenă într-un scăunaș, pe o sârmă de oțel. A doua dorință: pentru o scenă am vrut un cerc de metal care să ardă (în el intră actorii într-un anumit punct al spectacolului). La un moment dat, apare Marinică Corneanu și zice:
Se face!
S-a chinuit zile în șir Marinică să realizeze cele propuse. Până la capăt s-a rezolvat. Și astăzi, după atâta timp, zic:
Jos pălăria, Marinică, pentru ce ai făcut!
De altfel, Maria, soția lui, a jucat-o pe Ivona. A fost și premiată la Zile.
Spectacolul a fost filmat cu carul de reportaj al TV NS, fiind și transmis pe post. Din păcate, când a fost bombardată televiziunea, înregistrarea a ars. Pelicula TV arde foarte ușor – doar ,,manuscrisele nu ard” – cum spune Maestrul din romanul lui Bulgakov.
Mulțumită lui Pavel Greoneanț am fost invitat în juriu la Tulcea, la Festivalul Românesc de Teatre Neprofesioniste. Nicolincenii au prezentat un spectacol montat de Branislav Guzina care, din păcate, nici el nu mai este printre noi. Scriind aceste amintiri, realizez că mulți nu mai sunt printre noi și îmi cade greu!
„Vinovata principală” pentru cele cinci spectacole montate la Torac este Rodica Petrovici. Dânsa a vrut să reia activitatea teatrală la Torac și mi s-a adresat mie. M-am simțit bine de tot printre torăceni. Oameni educați, bine crescuți, onești, sufletiști. Amintesc doar două spectacole care le-au căzut bine de tot: ,,Hamlet în sos picant” de Aldo Nikolaj (într-un cuvânt: a fost fulminant!) şi ,,Interviu pentru angajare cu cântec” de Ion Bogdan Martin (autor pe care l-am cunoscut la Giurgiu). Cu acest spectacol am câștigat locul întâi la Zile și torăcenii au fost foarte fericiți. M-am bucurat și eu de bucuria lor. ,,Orchestra” de Anouilh și ,,Revoluție la castel” de Marilena Dumitrescu poate nu s-au prea mulat pe actorii care au jucat, dar de avut niște scenografii, costume și rechizite – am avut exact așa cum mi-am imaginat.
Perioada cu Toracul mi-a căzut la țanc pentru că după repetiții mă ducea șoferul la casa mea din Ecica, unde am citit nopți în șir.
Mariana STRATULAT
Articolul integral îl puteți citi în numărul 32 din 9 august 2025
