Pe 19 decembie 2025, de Sfântul Nicolae (după calendarul iulian), s-a stins, încet, în noapte, Maria Sîrbu (născută Motorojescu) – pentru uzdineni nana Mărioara, pentru mine – Mia. Era bunica mea, era poetă și scriitoare, era țărancă, era un mare cititor de literatură, era un etnograf amator, era un talent rar, era om.
O femeie de o limpezime rar întâlnită, limpezime sufletească și a gândului. O femeie fidelă, modestă, dintr-o generație care este, pe lângă multe alte calități ale ei, o generație care știe să fie mulțumită. Cu așteptări modeste, dar cu o bucurie imensă pentru plăcerile mici și mari ale vieții. Născută în 1938 la Uzdin, cosmosul în care a rămas înrădăcinată până la sfârșit, s-a stins din viață în ziua onomastică a bunicului meu, Nicolae Sîrbu – pentru uzdineni Cea Coliță, pentru mine – Liță. O căsnicie, o dragoste, un parteneriat, o prietenie, pe care Mia a dus-o la un sfârșit simbolic: a plecat de Sfântul Nicolae la Nicolae al ei.
Dar nu din dor scriu aceste rânduri, că nu e hârtia suficient de groasă să suporte-i greutatea.
În ultimele luni și săptămâni, când a fost clar că Mia e pornită pe drumul pe care o putem însoți doar în gând, dar nu și de mână, am fost noi, familia, cea care a avut nevoie de sfat, încurajare, alinare. Fiica Miei, Ana-Nicolina Ursulescu, pentru uzdineni și alți bănățeni Niculina, pentru mine – Mama, a știut că poate conta, la orice oră, pe Dr. Daniela Borca (născută Șuboni), pentru uzdineni Dana, pentru mine – Dica, nepoata ei de verișoară primară, dar și un medic cu înțelepciune, integritate, bun simț profesional și – suflet.
Oana Hergenröther (născută Ursulescu)
Articolul integral îl puteți citi în numărul 4 din 24 ianuarie 2026
