Când este în natură, alături de cai, pentru câteva momente, nu mai există facultate, examene sau griji. Există doar ea, caii și liniștea pe care o găsește în mijlocul naturii. Pentru o studentă la Drept care își dorește să devină avocat, aceste momente sunt mai mult decât o pauză de la rutina zilnică. Sunt felul în care își păstrează echilibrul între viitorul pe care și-l construiește și pasiunile care îi aduc bucurie.
Laura Bunda, o tânără din Petrovasâla, ne povestește despre iubirea ei pentru natură și cai, dar și despre pasiunile care au însoțit-o de-a lungul anilor. Laura a terminat școala elementară din satul natal, apoi Liceul „Borislav Petrov Braca” din Vârșeț, iar în prezent este studentă la Facultatea de Drept din Belgrad.
Încă din copilărie, Laura a fost atrasă de ideea de dreptate și de profesia de avocat. Cei din jur îi spuneau adesea că va ajunge avocat, observându-i caracterul puternic, faptul că își susținea punctul de vedere și că nu renunța ușor atunci când considera că are dreptate. Cu timpul, această idee a devenit și dorința ei. Astăzi, Facultatea de Drept face parte dintr-un plan bine conturat: își dorește să termine studiile, să parcurgă pașii necesari pentru a intra în profesie și, în timp, să își construiască propria carieră. Viața de studentă la Drept nu este una ușoară. Multă materie, perioade intense de examene, muncă și nevoie constantă de organizare. Dincolo de informațiile acumulate, facultatea a învățat-o să privească lucrurile din mai multe perspective, să caute argumente și să analizeze situațiile cu mai multă atenție.
În afara facultății, însă, lumea ei arată diferit. Laura este o persoană căreia îi place să descopere mereu lucruri noi și să își păstreze loc pentru creativitate. Îi place să picteze, să călătorească, să facă drumeții și să scrie poezii în mai multe limbi. În trecut, a fost pasionată și de dansul popular, practicându-l timp de mai mulți ani în două ansambluri folclorice, unul românesc și celălalt sârbesc.
Dintre toate aceste pasiuni, călăria a ajuns să ocupe un loc aparte. Relația ei cu caii a început mult mai devreme decât lecțiile de călărie. Primul contact cu un cal a avut loc la Sokobanja, când Laura avea doar patru ani, iar părinții au dus-o acolo. Experiența din copilărie a rămas undeva în memoria ei, iar mulți ani mai târziu, dorința de a încerca din nou a făcut-o să se apropie de cai.
Călăria a reapărut în viața ei la Zlatibor, din dorința de a încerca ceva nou. Apoi au urmat lecțiile de călărie la „Konjički klub Kremen” din Panciova, iar ceea ce părea inițial doar un hobby s-a transformat treptat într-o adevărată pasiune.
Nu a fost vorba doar despre plăcerea de a călări. A descoperit relația dintre om și cal – o relație construită pe răbdare, respect și încredere. „Călăria nu înseamnă doar să urci pe un cal și să călărești”, spune ea. Trebuie să înțelegi animalul, să îi respecți caracterul și limitele și, în același timp, să îi câștigi încrederea.
Poate tocmai această relație face ca fiecare cal să fie diferit pentru ea. Dintre toți, Zvezdana, primul cal pe care l-a călărit la Zlatibor, ocupă un loc special. A fost începutul unei lumi noi și calul alături de care a făcut primii pași în călărie. De fiecare dată când se întoarce la Zlatibor, alege să o călărească din nou.
Cele mai frumoase amintiri sunt legate de munți și natură. Momentele petrecute alături de cai, în mijlocul peisajelor din Zlatibor, sunt pentru ea printre cele mai frumoase experiențe pe care i le-a oferit această pasiune. Iar pentru că îi place să călătorească și să descopere locuri noi, își dorește ca, în viitor, să poată îmbina cele două pasiuni. Ar vrea să aibă ocazia să călărească și în alte țări, să descopere alte peisaje alături de cai și să vadă cum este practicată călăria în diferite locuri. Printre dorințele sale se numără și aceea de a descoperi, în același fel, munții României.
Dar caii au învățat-o și alte lucruri. În primul rând, răbdarea. A trebuit să înțeleagă că nu poate controla totul atunci când lucrează cu un animal și că fiecare progres are nevoie de timp. A învățat ce înseamnă responsabilitatea și, poate cel mai important, a căpătat mai multă încredere în propriile forțe.
Lecțiile învățate alături de cai se regăsesc și în viața de studentă. Disciplina și răbdarea pe care le-a dobândit prin călărie o ajută să fie mai perseverentă la Drept. „La fel ca în călărie, și la Drept progresul vine treptat”, spune ea. Trebuie să muncești, să repeți, să greșești și să înveți din greșeli.
Echilibrul dintre cele două lumi nu este întotdeauna ușor de păstrat. Facultatea îi ocupă cea mai mare parte a timpului, mai ales în perioada examenelor, iar acum își dorește să îi acorde și mai multă atenție pentru a-și termina studiile și a-și construi cariera. Cu toate acestea, nu vrea să renunțe la călărie.
Pentru ea, pasiunea nu trebuie să dispară doar pentru că prioritățile se schimbă. Dreptul este drumul profesional pe care și l-a ales, în timp ce caii rămân o parte importantă din viața ei. Nu exclude nici posibilitatea ca, într-o zi, cele două domenii să se întâlnească. Domeniul protecției animalelor sau cel al sportului ecvestru i-ar putea oferi, cândva, posibilitatea de a îmbina cariera cu pasiunea.
Până atunci, încearcă să le păstreze pe amândouă în locurile lor: Dreptul, ca direcție pentru viitor, și caii, ca spațiu al libertății. Iar dacă ar trebui să aleagă un singur lucru pe care caii l-au adus în viața ei, răspunsul vine simplu: libertatea.
„Atunci când sunt cu caii, pentru câteva momente nu mai există nimic decât eu, calul și drumul din fața noastră.” Poate că tocmai aici se află povestea ei: între regulile pe care învață să le înțeleagă și libertatea pe care a descoperit-o alături de cai.
Viktoria ERINA
