O viață dedicată familiei, bisericii și activităților culturale

În convorbire cu Todor Măran, am călătorit prin timp și împreună ne-am întors în anul 1940 pentru a lua de la început povestea lui de viață. O poveste interesantă care dovedește că destinul are mai multe aspecte. Cu ceva ne naștem, apoi sunt alegeri pe care le facem conștient, dar sunt și situații care nu depind de noi. Totuși, este bine când, la vârsta de 86 de ani, putem concluziona că viața este frumoasă și fiecare situație, fie ea grea sau nu, o privim ca pe o experiență care ne-a îmbogățit spiritual.

„M-am născut într-o familie de țărani…”

„…La 11 aprilie 1940, la Uzdin”, a spus la început Todor Măran. După ce a absolvit clasa a VIII-a, la vârsta de 15 ani, după obiceiul de atunci, s-a logodit cu Silvia Puia, care avea 14 ani. Timp de trei ani au fost logodiți, după care, la 16 noiembrie 1958, s-au căsătorit. La 14 august 1959 s-a născut prima fiică, Rodica. După nașterea primului copil, a plecat în armată la Aleksinac, unde a fost timp de doi ani. Când s-a întors din armată, a continuat să se ocupe de agricultură pentru a întreține familia. În anul 1964, la 22 august, s-a născut și fiica Florina.

A ales să plece în străinătate pentru a câștiga „…un ban mai mult”

În anul 1969, împreună cu soția, a plecat la Paris, unde deja se afla una dintre surorile soției. În vremea aceea, mulți oameni sau familii întregi au plecat din țară și, urmând acest model, Todor și soția sa, Silvia, au decis să își încerce norocul în „Orașul Luminilor”. Împreună au trăit în Franța până în anul 1977, când soția a fost nevoită să se întoarcă acasă, iar el s-a întors definitiv în anul 1981. Când au ajuns în Franța, s-au angajat. Soția, de la început, s-a ocupat de serviciile de menaj, iar el a lucrat la o spălătorie, dar nu a fost angajat legal și nu a fost mulțumit.

A decis să se întoarcă acasă, unde a rămas jumătate de an. Întors în Franța, mulțumită uzdineanului Todor Lupulescu, s-a angajat împreună cu soția la Mănăstirea „Abbaye” de Limon, în cadrul căreia a fost și un cămin de bătrâni. Aici a fost angajat aproape 20 de luni și s-a ocupat de întreținerea animalelor de la ferma mănăstirii, a grădinii și a holdelor care se întindeau pe o suprafață de 23 de hectare și produceau hrană pentru aproape 200 de personae care trăiau în acest complex.

Articolul integral îl puteți citi în numărul din 21 noiembrie 2026

Stela NEDA BULIC