Invitata acestei săptămâni este Anca Tănasă din Oravița, mare iubitoare de plante și de animale. În prezent lucrează la primăria din orașul unde locuiește. Este pasionată de citit și de scris. Din această pasiune pe care o deține a reușit să termine romanul său în 5 luni de zile. Volumul este intitulat „Puterea Soarelui”. De-asemenea, un alt hobby pe care îl are – a început să picteze în pandemie. Cel mai mult iubește să picteze flori sau peisaje.
Să-i cunoaștem povestea.
Eu sunt Anca. Iubitoare de animale, în special pisici și păsări. Întotdeauna am simțit o apropiere specială față de animale și plante. Mă relaxează să petrec timp în natură, să îngrijesc plante sau să am grijă de animale, iar acest lucru îmi aduce echilibru și bucurie. Animalele și natura mă ajută să evadez în copilăria petrecută la sat. Satul sufletului meu, Ticvaniu Mic.
- Vorbește-ne despre copilăria ta. Ce amintiri ai despre oamenii dragi?
- Am avut o copilărie frumoasă. Cât era ziua de lungă căutăm doar joacă. În satul unde mi-am petrecut copilăria am avut mulți prieteni cu care mă jucam diferite jocuri, stăteam la povești sau jucam fotbal. Uneori uitam să vin acasă la masă, iar bunica-mea mă căuta furioasă. Mă certa puțin și bunicul tot la fel, apoi mâncăm și fugeam iar la joacă.
- Ce floare consideri ca preferată?
- Floarea mea preferata este liliacul. Însă, mă bucură orice floare de culoare galbenă. Au un impact puternic și îți dă o stare de voioșie.
- Ești iubitoare de pisici. Ai o pisică preferată?
- Da. Pur și simplu, le ador. Am avut multe pisici, însă din păcate o mare parte din ele m-au părăsit. Preferatul meu a fost un motan pe care l-am pierdut anul trecut la doar 5 ani. Era un motan mare, cu o coada stufoasă și lungă, cu blana albă, și ochii în două culori. Era surd dar foarte inteligent.
În prezent am 7 pisici și le iubesc în aceiași măsură. Ele îmi fac ziua mai frumoasă. - În grădină casei tale ai arbuști: murul și smochinul? Vorbește-ne despre ei!
- Am plantat acum 3 ani un soi de mur gigant, fără spini. Deși este un soi rezistent, temperaturile ridicate din vară anului trecut l-a afectat prin uscarea fructelor aproape ajunse la maturitate.
Smochinul era deja matur de când am cumpărat casa. Este un smochin deosebit. Primele fructe sunt mari, dulci și zemoase. Mă bucur de ele și le consum ca atare. Următoarele fructe sunt mici și tari, numai bune de conservat. Îmi place să le conserv întregi în sirop. Ce pot spune cu siguranță, este aceasta că nu putem compara viața la casă cu cea de la bloc. La casă te simți liber, cu pământul sub picioare. Nu se compară cu nimic starea de relaxare care ți-o poate oferi momentele petrecute sub pomi, lângă flori cu animale în jur. Îmi place să mă bucur de toate astea citind pe un șezlong. De când m-am mutat la casă am început să cresc păsări. În special găini și pui de rase diferite pentru consum. Și cu găinile am o relație de prietenie, în sensul că ele vin la mine să le iau în brațe. Sunt blânde și inteligente.
Maria RADU NOVAC
Articolul integral îl puteți citi în numărul 14 din 4 aprilie 2026
