O poveste despre credință, iubire și pasiune pentru muzică – o poveste care ne învață că viața, în ciuda tuturor provocărilor sale, poate fi trăită cu sens și împlinire atunci când o dedicăm valorilor care contează cu adevărat.
Într-o poveste ce combină muzica, iubirea și vocația religioasă, Virginia (Totan) Ibănescu din Uzdin, stabilită în Timișoara, prof. drd în muzică, preoteasă, muziciană, povestește cum destinul a adus-o pe calea unei vieți dedicate nu doar artei, dar și credinței. În cadrul unui interviu sincer și emoționant, împreună cu soțul, Preotul Paroh Alin Ibănescu, au împărtășit reflecțiile despre dragoste, familie și drumul spiritual.
Începutul unei povești de dragoste
Totul a început în timpul doctoratului, când profesoara ei, Veronica Laura Demenescu, a încurajat-o să se alăture corului facultății. Aici, destinul a adus-o față în față cu soțul ei, un cântăreț bisericesc al cărui talent i-a capturat imediat atenția. „Am fost fascinată de vocea lui, iar la prima slujbă la care am fost prezentă doar pentru a-l asculta, am simțit că m-am îndrăgostit”, își amintește Virginia. „Vocea lui era imposibil de ignorat. Pe lângă talentul său, m-au impresionat bunul simț, calmul și sufletul său bun. Cred că nimic nu este întâmplător și că Dumnezeu a rânduit ca noi să ne întâlnim la momentul potrivit.”
Viața Virginiei a fost marcată de multe lecții. A învățat că, de multe ori, nu trebuie să avem prea mari așteptări de la cei din jur. „Am învățat să nu pun sufletul prea mult în joc, pentru că riscul de a fi rănit este mare. Această sensibilitate, specifică unui muzician, poate fi considerată un defect, dar eu cred că m-a format ca om și m-a ajutat să fiu ceea ce sunt astăzi”, mărturisește ea.
Muzica, spune ea, a fost mereu o formă de refugiu, un mod de a-și exprima emoțiile profunde într-o lume care, adesea, nu înțelege astfel de trăiri. „Muzica este locul unde mă pot regăsi, unde pot da glas sentimentelor care nu pot fi exprimate altfel.”
Unul dintre cele mai mari daruri ale vieții, spune ea, este familia: „Soțul meu și băiețelul nostru, Ioan, sunt totul pentru mine. Nimic nu se compară cu bucuria pe care mi-o aduc în fiecare zi.”
Viața alături de un preot vine cu multe provocări, însă ea o consideră o călătorie transformatoare. „Alegerea de a fi alături de un soț care urmează calea preoției înseamnă dăruire și sacrificiu. Viața de preot este marcată de un program extrem de încărcat și, uneori, timpul petrecut alături de familie este mai limitat. Dar, cu sprijinul meu și al duhovnicului nostru, am învățat să acceptăm provocările și să ne sprijinim reciproc. Este o cale de creștere în credință și iubire.”
Într-o discuție sinceră despre viață, credință și scop, Virginia, preoteasă, muziciană pasionată de muzica religioasă ortodoxă, ne împărtășește perspectivele sale despre cum să trăim o viață împlinită.
Referindu-se la cariera spirituală a soțului ei, ea subliniază că nu crede în destin, ci în libertatea pe care Dumnezeu o oferă fiecărei persoane. „Totul se întâmplă cu binecuvântarea Lui, dar depinde de noi cum răspundem la semnele pe care ni le trimite. Dumnezeu ne dă libertatea de a alege, dar, uneori, intervenția Lui ne ghidează spre adevăratul nostru drum.”
Virginia PUIA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 49 din 7 decembrie
