Răsfoiesc registrele de stare civilă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, întocmite la Biserica ,,Sfântul Nicolae” și la Biserica Ortodoxă Română ,,Sfânta Treime” din Deliblata. Întâlnesc nume frumoase și vechi: Ana, Angelina, Anastasia, Amalia, Avelina, Adelina, Atanasie, Aksentie, Adam, Andrei, Alexandru… Toți erau tineri. Se căsătoreau pe criterii etnice. În momentul încheierii căsătoriei aveau 17, 18, 19, 20 sau cel mult 22 de ani. Majoritatea proveneau din familii de agricultori, de meșteșugari (cizmari, morari fierari, căruțași…) și, într-o măsură mai mică, din familii de comercianți și agricultori care aveau mult pământ. În general, căsătoriile erau încheiate la Deliblata, Gaj, Bavanište, Ostrovo, Petrovasâla, Satu Nou şi mai rar în orașele Cuvin, Biserica Albă, Panciova și Vârșeț.
Pețitoarele aveau un rol important la încheierea căsătoriilor. Fetele mai bogate aduceau zestre în noua lor familie. Pe lângă zestre şi haine, mireasa aducea şi mașini de cusut, mașini de tors lână, război de țesut, șir de galbeni, mobilier, uneori chiar și pământ. Astfel, tânăra aducea o contribuţie la situația materială a familiei în care se căsătorea și își asigura propria existență.
Părăsind casa părintească, renunța la o parte din bunurile moștenite în favoarea fraților şi, conform înțelegerii, era ,,mulţumită”. Cele care plecau în oraș se căsătoreau cu comercianți mai în vârstă, agricultori cu mult pământ și cu oameni școliţi. Ele își împărtășeau experiențele de viață cu femeile din sate. În general, populația din zonele rurale trăia în case de bârne de tip bănățean, cu fațada spre stradă. Ferestrele aveau obloane de lemn. Intrarea în casă se făcea printr-o poartă mică, lângă care se afla o poartă mare de lemn.
Din primăvară până în toamnă, familia îşi desfăşura activităţile de zi cu zi ,,sub hambar”. În casă erau dormitorul și camera de oaspeți. Între cele două ferestre se afla icoana sfântului protector al casei, folosită în rare ocazii. Podeaua de pământ era vopsită în roşu şi acoperită cu covoare țesute manual de femei. O mare parte din mobilier era făcut manual din lemn, nuiele, trestie, răchită și lut ars.
Vera MEZA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 26 din 29 iunie
