Artistul s-a născut la Brăila, România, din mamă machedonă şi tată grec. A debutat la televiziune în 1973. În 1976, Nicu Alifantis a lansat primul disc. În anul 1997 a publicat la Editura ,,Nemira” volumul de poezii ,,Scrisori nedesfăcute”, iar în aprilie 1999 a înființat Fundația ,,Nicu Alifantis”. Este unul dintre cei mai prolifici compozitori de muzică de teatru. A realizat coloana sonoră pentru peste 100 de piese și 17 filme și a colaborat cu unii dintre cei mai mari regizori români. A lansat, în total, 25 de albume, iar până în prezent a cântat în 5.410 de concerte.
„Nicu Alifantis a fost fenomenal. Acest cântăreţ de o extraordinară vigoare, cu texte de sublimă inspiraţie, cu melodii tulburătoare, când se află la microfon are vehemenţa unui mesager.” Adrian Dohotaru, Flacăra, 5 iulie 1975
„După melci este cartea poștală în care compozitorul și interpretul Nicu Alifantis ne trimite dragi salutări din tinerețea sa tumultoasă, proaspătăși uneori simfonică.” Adrian Păunescu, 1979 „Chanson pour mon amour ”.
Un spectacol unic de muzică şi poezie, prezentat de doi artişti de mare valoare, Nicu Alifantis şi Horaţiu Mălăele. Nicu Alifantis şi trupa sa, Zan, au prezentat un spectacol special, în care piesele proprii s-au împletit cu pasaje de atmosferă, tradiţionale, într-un adevărat spirit medieval.” Iulian Ignat, ,,Cotidianul”, 9 august 1996
„Nicu Alifantis ne scrie cu sufletul pe cântecul vieţii fiecăruia din noi cuvintele-i simple, afectuoase, dulci-amare, lasându-ne destrămaţi o clipă, reînviindu-ne apoi, mai bucuroşi, mai teferi, întru poezia-i caldă. În inima mea, toată blândeţea-l simte poet de când lumea şi-s fericit să o spun şi altora. Şi s-o repet până la îngeri!” Emil Brumaru
„Poeticitatea muzicii?! Ei bine, da, în pofida aparentei nepotriviri terminologice. Vreau să spun că în compozițiile sale mai tare decât gândirea muzicală e gândirea poetică. Și nu trebuie să fii decât un bun ascultător ca să înțelegi asta… Și are sigur legătură cu natura interiorizată și stăruitor reflexivă a unui poet pe care masca histrionică, proprie actorului și, în genere, omului de scenă, începe să-l doară și să i se revele ca o subminare a chipului adevărat, ca o deviere de Destin.” Laurențiu Ulici
„Nicu e un tip. Nicu e un tip istețși curios. ,Nu-i simți lipsa. Cântecele lui locuiesc în tine. De-l întâlnești, cu intenție sau întâmplător, ești inundat parcă de bucuria sărbătorilor de iarnă. Nu a evoluat. GeniuGeniu’ nu i-a permis acest lucru. E prieten cu mine. Chiar frate.” Horațiu Mălăele, 2013
„Sunt oameni care, prin forța poeziei și a frumuseții ce izvorăște din sufletul lor, au puterea să transforme lumea în care trăiesc. Datorită acestor oameni minunați, viața pe Terra poate deveni, dintr-o luptă pentru supraviețuire în junglă, un sejur într-o grădină de plăceri. Nicu Alifantis este unul dintre acești emisari pe care, Dumnezeirea, în providențiala ei mărinimie, ni i-a trimis pentru a îndulci chinurile pe care noi, urmașii lui Adam și ai Evei, am fost pedepsiți să le îndurăm de când strămoșii noștri au fost alungați din Paradis.” Radu Beligan, 26.03.2013
„Port o recunoştinţă fără de margini tuturor celor care au contribuit la obţinerea acestui succes fără egal al teatrului nostru, lui Silviu Purcărete, întregului colectiv al teatrului craiovean şi, bineînţeles, şi lui… Nicu Alifantis. Pentru că Nicu, după turneele de la Edinburgh, Braunschweig sau Jerusalem s-a cuibărit pentru totdeauna în sufletele slujitorilor Naţionalului din Craiova, de unde ne este imposibil să îl scoatem vreodată.” Emil Boroghină
„Să participi, cumva, la spectacolul lumii ăsteia -când sublimă, când sinistră – dar să te păstrezi incredibil de egal cu tine. Să fii foarte contemporan, fără să renunți la lucruri pe care unii se grăbesc să le eticheteze ca fiind „vechi”. Să trezești din somn versuri condamnate la o lungă hibernare, așezându-le pe o muzică ce pare că vine, pur și simplu, din ele însele. Să se facă incredibil de liniște, atunci când apare un om cu o chitară. Și să faci toate astea cu seninătate, fără să te chinui să mimezi propria autencitate. Asta înseamnă să fii… altfel. Să treci prin timp fără dorința de a demonstra. Și să zâmbești liniștit la gîndul ăsta. Așa e Nicu. E greu să scrii despre el, să inventezi formule, să definești chestii. Pentru că el e exact ca muzica lui.”
Cătălin Ștefănescu, 2013
Adriana PETROI
Articolul integral îl puteți citi în numărul 40 din 2 octombrie 2021
