Tradiția sărbătoririi Paștelui este foarte îndelungată, astfel că este bine să ne amintim cum era sărbătorit cândva în Uzdin.
Povestind cu Ileana Oalge, cunoscuta pictoriță, despre cum s-a sărbătorit Paștele cândva în Uzdin, Ileana a răspuns zâmbind și cu lacrimi în ochi: „Cea mai frumoasă sărbătoare a fost Paștele”. Pentru Sfintele Sărbători de Paști, s-au început pregătirile încă de la Florii, cu mic cu mare s-a mers la biserică, mai ales, au fost foarte mulți copii. La Florii, fetele care au avut toamna nunta, când este vorba de portul nostru popular, au luat cotrințe, așa zis, cu două. A fost o bucurie când au mers fetele astfel îmbrăcate, deja s-a știut că în toamnă va fi nunta.
După o săptămână, s-a sărbătorit Sfintele Paște. În decursul săptămânii, în fiecare gospodărie s-au pregătit diferite feluri de mâncăruri, apoi veșmintele care trebuia îmbrăcate la Paște. Pentru această mare sărbătoare a creștinătății, pentru fetele mari s-a pregătit ceva nou, un rând de poale sau o cotrință de fir sau ciupăgari.
„Duminică dimineața, ne-am dus la baba din casă cu colacu, așa a fost obiceiul cândva. Am strigat la ușă rostind „Hristos a Înviat”, iar baba a răspuns „Adevărat, a Înviat”, hai, la maica, să vă pun cloță, să scoată cloța pui. Ne-a pus pe scaun, am ciocnit ouă, și ne-a dat să mâncăm ouă”, a spus Ileana. După cât își amintește, în trecut, ouăle s-au fiert sâmbăta, de o vreme se practică vinerea. Pe timpuri, ouăle s-au vopsit cu ceapă, sau cu vreo frunză, legate într-un ciorap. Apoi, tinerele neveste, s-au dus la mama acasă cu colacu și după, la rudele apropiate. Înainte de masă au fost îmbrăcate în poale spălate, cotrințe țesute, după masă când au plecat la joc, au fost cu cununa pe cap, oprieg dinapoi, cotrință de fir și ciupag.
Virginia PUIA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 18 din 4-11 mai
