Snežana Lapadatović Ursu este una dintre puținele care, după terminarea studiilor în România, s-a întors în Serbia, în satul natal, și aici și-a continuat viața. Ea este una dintre rarele cadre didactice din Serbia de Est care s-a dedicat chemării sale, totodată cultivând obiceiurile moștenite și cultura. Înainte de toate, ea este femeie, mamă care, în prezent, își trăiește viața respectând valorile din trecut moștenite de predecesori, dar uitându-se spre viitor, pentru care, prin activitatea sa didactică, pregătește ceea ce este cel mai de preț ce lumea are – pe copii.
Mă numesc Snežana Lapadatović Ursu, sunt absolventă a Facultății de Litere din cadrul Universității din București, secția Limba și literatura română – Limba și literatura franceză. După terminarea facultății, m-am întors acasă cu dorința de a promova și preda limba română literară.
În anul 2012, m-am căsătorit cu teologul Doru Ovidiu Ursu, care este acum parohul comunității din Bor și Gorneana, protopop al Borului și al Lăpușnei și secretar al Vicariatului de Timoc din cadrul Episcopiei Ortodoxe Române „Dacia Felix“ din Serbia.
Am început să predau limba română în anul școlar 2013/2014, în două școli din comuna Bor: Școala Generală „Đura Jaksić” din satul Kriveli și Școala Generală „Branko Radičević” din Bor. Din păcate, am întâmpinat probleme în desfășurarea orelor din cauza orarului neadecvat.
La Școala din Kriveli, trebuia să susțin orele de la ora 7 dimineața până la 8:40, dar problema era că autobuzul ajungea după ora 8:30. Îmi amintesc că erau înscriși 16 elevi, dar la ore veneau doar trei sau patru dintre ei, aceia care nu depindeau de autobuz. La Școala din oraș, problema consta în faptul că orele se țineau doar în Școala Generală „Branko Radičević”, iar elevii din toate școlile din Bor trebuiau să ajungă acolo. Din cauza programelor diferite, mulți dintre ei nu reușeau să ajungă la ore. Copiii care mergeau la școlile din oraș se confruntau și cu batjocura colegilor lor, care râdeau de ei pentru că veneau la cursurile de limba română. Conducerea școlii nu a luat nicio măsură în acest sens, iar în final, cursurile de limba română nu s-au mai ținut deloc în această școală.
Jasmina GLIŠIĆ
Articolul integral îl puteți citi în numărul 26 din 1 iulie
