Şi românii din localităţile din jurul Becicherecului Mare (azi Zrenianin) au participat la aceste evenimente, ridicând revolte şi atacându-i pe reprezentanţii autorităţilor, cât şi pe cetăţenii bogaţi. La Toracul Mic, de pildă, a fost atacat marele proprietar Bruno Draxler, fiind devastat şi magazinul comerciantului Casovici.
În localitatea vecină Toracul Mare, „locuitorii din comună au prădat averile […], au spart, jefuind tot ce au putut”. La 5 noiembrie, săteanul Maxim Foreticean a ridicat o revoltă în localitatea Ecica, devastând castelele şi averea marilor proprietari Lazar, Arnoncur şi Palavicini. În noaptea dintre 5 şi 6 noiembrie, un grup de cetăţeni săraci de naţionalitate maghiară şi română au atacat primăria din acest sat, preluând puştile şi muniţia pregătite pentru garda naţională, iar apoi au împărţit grâu şi îmbrăcăminte din depozitul cămătarului evreu Isidor Kon. Au mai fost atacate şi unele magazine şi gospodării mai bogate din sat. Împotriva răsculaţilor a fost trimis un detaşament de soldaţi germani, care a înăbuşit mişcarea, iar majoritatea răsculaţilor au fost trimişi în faţa instanţelor judecătoreşti din Seghedin şi Timişoara. O revoltă asemănătoare a izbucnit şi în localitatea Sărcia (azi Sutjeska), cu populaţie românească şi germană.
Conform unor aprecieri, aceste mişcări ale românilor din satele găsite în apropierea Becicherecului Mare aveau pe lângă caracterul social, şi un caracter naţional. Şi, mai târziu, după cucerirea acestui teritoriu de către armata sârbă, consideră aceeaşi autori, jafurile şi frământările în sate au fost încurajate de fruntaşii politici români, ceea ce este discutabil, mișcările sociale, cu caracter de anarhie, neavând în spatele lor o ideologie strict definită. Mai consemnăm şi frământările care au avut loc în alte localităţi cu populaţie românească, din împrejurimile Panciovei şi Alibunarului. Astfel de evenimente au mai fost întâlnite la Petrovasâla (azi Vladimirovac), Doloave, Nicolinţ.
Din cauza situaţiei critice din cercul Alibunar, marele jupan Botka se adresează pe 4 noiembrie autorităţilor de la Budapesta, cerând urgent ajutor militar, deoarece prim-pretorul cercului Alibunar este neputincios să liniștească spiritele. La Seleuş, localitate românească aparţinătoare acestui cerc, oamenii au protestat în faţa primăriei împotriva războiului şi împotriva notarului Bene, cerând pământ pentru cei săraci şi restituirea banilor furaţi de către notar. Unul dintre protestatari, ţăranul Moisă Şămanţu, a coborât inscripţia maghiară de pe primărie, cerând să fie pusă una în româneşte.
dr. Mircea MĂRAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 48 din 30 noiembrie
