Dr George Planjanin lucrează ca redactor muzical la Radio Novi Sad. Compune muzică şi a colaborat cu numeroşi interpreţi de muzică uşoară. Muzica este pasiunea lui. I-a marcat viaţa profesională şi cea personală.
Cine din familia d-voastră s-a mai ocupat cu muzica?
Din familie, din partea mamei, am moştenit talentul şi dragostea faţă de muzică de la cunoscutul dirijor Ion Rotariu Cordân.
Când v-aţi exprimat afinitatea faţă de muzică?
Pe când aveam patru ani, bunicul, zis moş Cordân şi tata bunu de către noi, nepoţii săi, m-a purtat cu el prin toate localităţile româneşti din Banatul nostru şi din România unde a înfiinţat fanfare şi unde a avut repetiţii cu muzicienii. Când auzi fanfara cântând un marş sau o doină la o nuntă, de Paşti, la joc, de Nedeia satului sau chiar la o înmormântare, de ce nu, nu poți să nu simţi mesajul puternic al muzicii, care nu are nevoie de cuvinte.
V-a îndrumat cineva în ceea ce priveşte educaţia muzicală sau aceasta a fost dorinţa d-voastră?
Părinţi mei spun că mi-am exprimat dorinţa să cânt la vioară.
Aţi frecventat şcoala elementară de muzică?
La vârsta de 7 ani, m-am înscris la Şcoala Elementară de Muzică „Josip Slavenski” din Novi Sad.
A fost greu să faceţi faţă, în același timp, obligaţiilor de la şcoala de muzică şi celor de la şcoala elementară?
Cred că la acea vreme nu a fost atât de greu. Mi-a plăcut. Bineînţeles că totul depinde foarte mult de părinţi. După programul de muncă, au făcut un efort mai mare pentru a mă duce cu maşina la şcoala de muzică, iar pe sora mea cea mai mare la folclor.
La care instrumente cântaţi?
Cânt la orgă şi la vioară. Am cântat puţin la clarinet. Am început să învăţ şi chitara.
Ce facultate şi ce secţie aţi terminat?
După şcoala elementară de muzică, am continuat educaţia în acest domeniu şi la şcoala medie, precum şi la Facultatea de Muzică, toate la Novi Sad. Ca şi mulţi alţi studenţi de la noi, am terminat studiile de masterat la Timişoara, la Universitatea de Vest, Facultatea de Muzică, secţia Pedagogie muzicală. Totuşi, încă din şcoala medie m-a atras doar compoziţia, aşa că mi-am continuat studiile la Bucureşti.
Spuneţi-ne mai multe despre studiile de doctorat.
Studiile doctorale le-am terminat în anul 2014, la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, secţia Compoziţie (muzica uşoară şi jazz). Fiind la secţia Compoziţie, în ultimul an trebuia să scriu operă sau, în cazul meu, un musical. Este vorba despre o lucrare dificilă, având în vedere că trebuie să alegi şi o temă interesantă, cu un libret, cu actori (solişti vocali), cu o partitură (note) scrisă la calculator şi, totodată, interpretată de o orchestră sau înregistrată la calculator. Este o muncă serioasă, îndeosebi pentru cineva care nu a mai avut un proiect atât de complex. Aşa a fost şi în cazul meu. Am mai vorbit despre musical şi nu aş vrea să mă repet, însă maestrul dr. Dan Dediu de la UNMB (Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti) a realizat că am ales un subiect la care lucram cu plăcere şi m-a sprijinit. Sunt mândru de acest musical, ,,Haiducul Adam Neamţu – La Pesterea Rolului”, care a intrat în preselecţia Festivalului Mondial din Canterbury (Anglia). Cel mai important lucru este ca într-adevăr să-ţi placă ceea ce faci. Nu poţi merge mai departe fără această dragoste. Dragostea îţi dă putere în momentele grele.
Aţi lucrat la radio în timpul studiilor de doctorat? În caz afirmativ, cum aţi reuşit să faceţi faţă programului de lucru la Novi Sad şi obligaţiilor de doctorand la Bucureşti?
Da, la acea vreme lucram la radio. Noroc că şeful meu de la acea vreme, Anđelko Maletić din redacţia muzicală, a înţeles cât de mult mi-am dorit să îmi continui studiile. Aşadar, în fiecare joi sau vineri mi-a permis sa mă urc în trenul Belgrad-Bucureşti şi să-mi văd de studii.
Interviu realizat de Daniela BAKIĆ SCUMPIA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 9 din 26 februarie 2022
