Pe Georgeta o cunosc de foarte mult timp. Este o femeie pozitivă şi pasionată de muzică. Crescută într-un mediu în care muzica a fost mereu prezentă, fiind de origine din Torac și-a descoperit de mică pasiunea pentru cântat și pentru vioară, iar astăzi este un nume cunoscut în viața culturală a comunității românești din Serbia. Activă de la o vârstă fragedă în cadrul Căminului Cultural din Torac, Georgeta face parte astăzi din Orchestra de Muzică Populară „Lira” din satul natal și din Orchestra Consiliului Național al Minorității Naționale Române. A terminat cursuri de vioară și canto la Școala de Arte din Timișoara, iar studiile economice le-a urmat în paralel cu formarea artistică, dovedind o impresionantă capacitate de echilibru între rațional și emoțional.
Georgeta face parte și din corul Societății Slovenilor ,,Planika” din Zrenianin, condus de prof. Daniela Avram. Cu acest cor, la care activează de mai bine de nouă ani, a participat la numeroase spectacole în mai multe localități.
Împreună cu soțul ei, Alexandru – și el instrumentist –, a încurajat-o pe fiica lor Ana (n. 2012) să urmeze calea muzicii, formând astfel o familie unită prin sunetul viorii și dragostea pentru tradiție.
În textul de față, Georgeta ne vorbește cu sinceritate despre drumul său în muzică, despre provocările și bucuriile de a combina mai multe pasiuni, despre echilibrul între viața de familie, carieră și identitate culturală – dar mai ales despre puterea muzicii de a ne face oameni mai buni.
Cum ai descoperit pasiunea pentru muzică și ce te-a determinat să alegi atât canto, cât și vioara?
- De mică am tot cântat prin casă. Părinții au observat că am talent și m-au îndrumat spre muzică. Am ales vioara pentru că era mai practică; părinții au putut să îmi cumpere o vioară care a costat mai puțin decât o pianină. Așa am început, la vârsta de 11 ani, să cânt la vioară. De canto am început serios să mă interesez când am reușit să trec preselecția la Festivalul de Folclor și Muzică Românească, organizat la Torac în anul 2012.
Cum a fost parcursul tău educațional în domeniul muzicii și ce momente au fost definitorii pentru tine?
- Am mers la ore particulare de vioară la doamna profesoară Marinela Jurca, acum Drughe Ignat, care m-a învățat să cânt la vioară și m-a înscris la Școala Inferioară de Muzică din Kikinda, iar apoi și la cea din Panciova, ,,Jovan Bandur”, în regim fără frecvență. Am dat doi ani de vioară într-unul ca să-i pot ajunge pe ceilalți elevi. Aveam deja 11 ani când am început să cânt și am reușit să recuperez anii pe care i-am pierdut. Când am luat note de 5 la vioară, profesorul de la școala de muzică, la examen, a zis că ar fi păcat dacă m-aş lăsa de acest instrument. Mi-am continuat studiile la Școala Medie de Economie din Zrenianin, dar nu am încetat niciodată să cânt la vioară. La vârsta de 20 de ani, m-am înscris la Școala de Arte Populare ,,Banatul” din Timișoara, secția vioară, la profesorul Marian Suvergel.
Teodora SMOLEAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 30 din 26 iulie 2025
