Când vorbim despre studierea, păstrarea și promovarea literaturii române din Voivodina, numele dr. Brândușa Juică se impune cu autoritate și respect. Cadru didactic apreciat, cercetător dedicat și autor al unor lucrări de referință, domnia sa a devenit un reper esențial în domeniul studiilor literare și al formării viitorelor cadre didactice. Cu o carieră ce îmbină armonios activitatea didactică și cercetarea literară, dr. Brândușa Juică a contribuit semnificativ la promovarea literaturii române din Voivodina, facilitând integrarea acesteia în circuitul academic și cultural și formând generații de studenți pasionați de limba și cultura română.
Lucrarea sa de doctorat, realizată sub îndrumarea reputatului critic literar Cornel Ungureanu, a marcat o premieră în spațiul academic românesc, fiind prima teză dedicată literaturii române din Voivodina. Monografia sa „Literatura română din Voivodina (1945–1989) – La confluența a două culturi” a devenit un reper fundamental în acest domeniu, reflectând nu doar o minuțioasă cercetare, ci și o profundă înțelegere a identității culturale a românilor din această regiune.
În paralel, dr. Brândușa Juică și-a dedicat o parte semnificativă a activității didactice pregătirii tinerilor educatori și învățători, transmițându-le nu doar cunoștințe, ci și dragostea pentru literatura română și pentru valorile culturale ale comunității în care trăim. Publicarea de manuale și materiale educaționale a contribuit esențial la dezvoltarea învățământului cu predare în limba română în Serbia, oferindu-le elevilor și studenților resurse adaptate nevoilor actuale.
De-a lungul anilor, activitatea sa a fost apreciată prin numeroase distincții și premii, însă adevărata sa recompensă rămâne impactul pe care l-a avut şi îl are asupra generațiilor de elevi, studenți și cercetători care au descoperit, alături de doamna profesoară, frumusețea și complexitatea literaturii române din Voivodina.
Ați copilărit și v-ați format în România, urmând Liceul Pedagogic din Caransebeș. Ce amintiri vă leagă de acea perioadă și cum v-au influențat anii de început în alegerea carierei didactice?
M-am născut și am copilărit în România, într-un sat de munte din apropierea orașului Băile Herculane. Satul meu natal, Plugova se numește, nu a fost unul oarecare, ci locul căruia îi datorez o parte din ceea ce sunt astăzi. Primele lecții de viață le-am însușit aici, cu ajutorul părinților, bunicilor și dascălilor mei. Colegii și prietenii, oamenii din sat, cu tradițiile și obiceiurile locului, își au partea lor de nemurire.
Pentru că în timpul celor opt ani de școală generală am manifestat interes pentru carte, având și rezultate bune la învățătură, părinții mei m-au îndemnat să dau examen de admitere la Liceul Pedagogic din Caransebeș, considerând că meseria de învățător mi-ar fi potrivită, iar pentru ei o mulțumire și o mândrie aparte.
Accessul în această instituție, mai bine spus examenul de admitere, a fost un pas dificil, însoțit de efort, de o concurență severă și multe emoții.
Anii de liceu ne-au înzestrat cu cunoștințe și abilități, dar nu ne-au ferit de probleme existențiale și provocări de tot felul. Privind înapoi prin fereastra amintirilor, văd încă destule momente din acea perioadă a vieții mele, când mulți dintre noi am iubit simplitatea, prietenia, sinceritatea, respectul, recunoștința…, când adunam câte un bănuț și pentru cochetării adolescentine. Toate acestea le-am dus cu noi prin viață, astfel că majoritatea colegilor mei au ajuns intelectuali de seamă.
Ce v-a determinat să urmați studiile doctorale la Universitatea de Vest din Timișoara? Care a fost tema tezei dumneavoastră de doctorat și ce aspecte considerați că au fost cele mai relevante în cercetarea realizată?
La câțiva ani după ce am venit în Iugoslavia (1981) am continuat studiile în același domeniu. Am absolvit Academia Pedagogică „Živa Jovanović” din Vârșeț și Facultatea de Învățători din Belgrad. Am urmat apoi studiile doctorale la Universitatea de Vest din Timișoara cu scopul de a mă încadra în învățământul superior cu predare în limba română, dar nu am putut neglija nici preocuparea pentru literatură. De mică mi-a plăcut să citesc, îndeletnicire pe care am moștenit-o de la tatăl meu, care ne procura cărți cât putea de des.
În timpul studiilor doctorale am cercetat literatura română din Voivodina, în perioada anilor 1945-1989. Teza de doctorat am realizat-o sub coordonarea profesorului universitar Cornel Ungureanu, cunoscut critic și istoric literar, care în studiile elaborate a încadrat și fenomenul literar românesc din fosta Iugoslavie.
În timpul cercetării am trăit momente deosebite atunci când am stat de vorbă cu unii dintre scriitorii noștri de seamă, de la care am primit informații prețioase. Deosebit de emoționante au fost întâlnirile cu Slavco Almăjan, Petru Cârdu, Ileana Ursu Nenadić, Ioan Baba, Simeon Lăzăreanu, Pavel Gătăianțu, Ana Niculina Ursulescu, Felicia Marina Munteanu, Ion Miloș, Traian Doban, Florin Ursulescu…
Un alt aspect demn de amintit în acest context îl constituie și faptul că literatura noastră a trezit interesul mai multor profesori universitari timișoreni. Afirm aceasta pentru că atunci când am prezentat referatele tematice, în componența comisiilor de evaluare de fiecare dată au fost prezenți mai mulți profesori. De altfel, literatura română din Voivodina pentru prima dată a fost tema unei teze de doctorat care s-a susținut la Universitatea de Vest din Timișoara.
Mariana STRATULAT
Articolul integral îl puteți citi în numărul 12 din 22 martie 2025
