Radovan Rašić, originar din Vârșeț, este de formare învățător, iar ulterior a început să studieze economia în domeniul turismului. A finalizat studiile cu succes. Ne mărturisește că a lucrat o lungă perioadă în industria ospitalității.
Ca pasiune, în timpul liber adoră să cânte la chitară. Plantele l-au fascinat încă din copilărie, așa că Radovan a experimentat mereu tehnici de altoire și transplantare. Pasiunea sa pentru plante a evoluat într-o afacere, deoarece din anul 1992 se ocupă cu vânzarea plantelor. Deține pepiniera ,,Lazarkinja,” nume inspirat din denumirea plantelor medicinale întâlnite, în mare parte, pe Dealul Vârșețului. Denumirea în limba română este vinariţa. Radovan și-a transformat pasiunea într-o afacere și a înființat o societate cu răspundere limitată specializată în producția, comerțul și vânzarea de plante.
Să-i descoperim povestea.
,,Am locuit cinci ani în Vračev Gaj și am absolvit școala elementară acolo (de la clasa a II-a până în a V-a). Tatăl nostru era directorul cooperativei ,,Zem”. Locuiam în clădirea ansamblului cooperativei, la etajul întâi.
În acea perioadă s-a întâmplat ceva deosebit, poate pentru prima dată după Cel de-al Doilea Război Mondial. Doi tineri învățători, Goran și Mirijana, au susținut, în școala noastră, o prelegere despre tehnicile corecte de plantare a răsadurilor de copaci, mai exact a puieților mici. Acest moment a rămas viu în memoria mea.
Apoi, doi dintre prietenii mei, Ratko Stojanović și Aser Vasa, au făcut o descoperire remarcabilă. Într-o pădure din apropierea râului Nera au găsit câțiva frasini crescuți natural din semințele căzute la sol. În aceeași zonă, se găseau și câțiva arțari. Am hotărât să strângem acei tineri copaci și să-i replantăm în altă zonă. Astfel, am format o mică pădure. Doar noi trei știam acest secret. Trebuie să spun, cu regret, că acea mică pădure a fost tăiată acum câțiva ani. Nu știm dacă a fost furată sau dacă locul unde a fost plantată nu era potrivit, dar, așa cum știm cu toții, pădurile se află, în general, lângă apă, în apropierea râurilor. Cu toate acestea, cineva a tăiat pădurea. Nu știm numele exact al acelei păduri. Era o pădure unică și avea cca 100 de puieți plantați la intervale de cinci-șase metri. Aceasta era percepția noastră”.
Denis STRATULAT
Articolul integral îl puteți citi în numărul 42 din 21 octombrie
