Ljudmila s-a născut și a crescut în Banatul Central, mai exact la Zrenianin. ,,Faptul că precizez care parte a Banatului este în discuție este pentru că știu exact că toți bănățenii știu că există diferențe între toate cele trei părți ale Banatului”. De la dânsa am aflat despre legăturile sale cu Banatul, temele pe care le cercetează, identitatea bănățenilor și multe altele.
Sunteți de profesie etnolog-antropolog, care sunt temele din acest domeniu care vă preocupă și ce ați cercetat cel mai mult?
Ca tânără cercetătoare, am ales teme cu care eram familiarizată sau parțial familiarizată și care implicau o metodologie de lucru consacrată. Acestea au fost subiecte legate de cercetarea culturii tradiționale a sârbilor și a altor comunități etnice din Banat. Tot ce îmi era aproape și accesibil și care ar însemna ca un tânăr etnolog-antropolog să-și găsească drumul în știință. Apoi, acel drum m-a îndreptat înspre muzeologie și o perioadă am lucrat ca și curator de muzeu. Este o experiență care îți aduce cunoștințe noi, dar te învață și cum și în ce mod să o transmiți celorlalți, adică vizitatorilor. De-a lungul timpului, am devenit din ce în ce mai interesată de cultura intangibilă care aștepta în mod nejustificat să fie descoperită ca o comoară în ultimul moment. Încă și în momentul de față o cercetez cel mai mult. Pe lângă toate acestea, marea mea dragoste este reprezentată de fotografii ca un document vizual important. De asemenea, găsesc inspirație pentru cercetările mele, de acum un deceniu sau mai mult, în subiecte antropologice legate de viața omului de astăzi în lumea modernă care ne înconjoară.
Familia dumneavoastră este originară din Banat. Ce legături aveți în prezent cu această regiune?
M-am născut și am crescut în Banatul Central, mai exact la Zrenianin. Menționez această parte a Banatului, pentru că știu că toți bănățenii sunt conștienți de diferențele dintre cele trei regiuni ale Banatului, iar fiecare dintre ele este suficient de unică pentru a merita subliniată. Și, povestea familiei depășește granițele administrative de astăzi, pentru că în casa noastră Banatul „se subînțelegea” de la Mureș din România, care este una dintre hotarele sale natural. Bunicul meu patern a păstrat cartea „Sârbii din Banat până la sfârșitul secolului al XVIII-lea” lângă patul său. Ediția din 1955 a fost răsfoită și citită atât de des încât paginile și copertele trebuiau lipite în mod regulat cu ajutorul unui adeziv special. A vorbit cu mândrie despre felul în care familia Šajtinac provine din Șeitin, de pe Mureș, pentru că, la fel ca majoritatea familiilor de grăniceri, ne-am luat numele de familie din toponim, adică numele localității din care am plecat și am „coborât” în Banatul nostru de astăzi.
Adriana PETROI
Articolul integral îl puteți citi în numărul 23 din 8 iunie
