Cunoscut ca poet în grai bănățean, profesor de biologie și ihtiologie, director la Pescăria din Uzdin pentru o perioadă îndelungată, apoi director adjunct al Liceului „Olga Petrov Radišić” din Vârșeț, prof. dr. Teodor Groza Delacodru este un om care se dedică cu aceeași pasiune științelor naturale și literaturii. L-am putea defini ca o personalitate complexă.
Recent, un nou dicționar se pregătește să facă senzație în lumea literară românească. Este vorba despre un proiect ambițios, care include trei lucrări distincte: un dicționar în grai, unul în limba română literară și un glosar dedicat limbii „mumii”, așa cum o numește autorul.
Pe lângă aceste lucrări lexicale, Groza pregătește și două volume de poezii: ,,Ghiocelul” – o colecție dedicată celor mici, dar și o selecție de poezii în vers alb. Într-o discuție despre creațiile sale, Groza mărturisește că versul alb a fost necesar, întrucât poeziile standard nu pot fi traduse fără a-și pierde esența, având în vedere diferențele de ritm și rimă dintre limba română și limbile străine.
Pentru anul viitor, planurile sunt și mai ambițioase: cinci titluri de carte sunt în pregătire, iar Groza speră să le publice în România. În paralel, lucrează la finalizarea statutului Societății Uniunii Scriitorilor Bănățeni, al cărei membru fondator este. Alături de el, dintre membrii fondatori mai fac parte Ileana Musta, Simion Gașpăr, Doina Ardelean, Ion Panciovan, Gheorghe Novac, Romanța Vărăgean, Aurora Gaita, Emanuel Perin și Pau Voina. Uniunea își propune să promoveze cultura locală, organizând tabere și festivaluri de poezie în grai bănățean, un dialect al limbii române care, din păcate, este adesea considerat doar o formă de umor sau „limba mamei”, și nu o formă de artă literară în toată regula.
Într-o perioadă în care limba română este în continuă schimbare, Groza subliniază importanța păstrării graiului bănățean, un limbaj care păstrează trăsături ale limbii străvechi, a limbii dacice. Pentru autor, graiul nu este doar un mod de a vorbi, ci o veritabilă formă de poezie, capabilă să exprime orice stare sufletească și orice temă literară. Întrebat de ce a ales să scrie în acest grai, Groza mărturisește că dorința de a se exprima în limba maternă a apărut în 1982, atunci când, într-o vizită la Uzdin, a realizat cât de mult se pierde din esența limbii române în fața influențelor externe, introducând în limbaj sârbisme, ungurisme și cuvintele de origine rusească.
O carieră vastă
Cu o carieră vastă în spate, care include activități științifice și educaționale, Groza nu se consideră doar un poet sau un scriitor, ci și un „găsitor al esenței limbii române”, un apărător al acesteia în fața tendințelor de a o înlocui cu limbi străine. „Limba română maternă este în sufletul nostru, nu o putem trăda”, spune Groza cu tărie, explicând că nu doar poeții din Banat, ci și cei din Oltenia, Moldova sau Ardeal își pot exprima ideile prin aceleași cuvinte, indiferent de zona geografică.
Pe lângă pasiunea pentru poezie și limbă, Groza a avut o viață plină de aventuri, care l-au modelat atât ca om, cât și ca creator. A fost profesor de biologie, a lucrat la pescărie și s-a dedicat unor activități recreative precum vânătoarea, pescuitul și albinăritul. De asemenea, este un montaniard pasionat, fiind unul dintre puținii care a traversat Transfăgărășanul pe jos înainte ca acesta să fie complet finalizat. Călătoriile sale – fie cu motocicleta, cu care a mers de patru ori până în Croația la mare, fie pe jos sau cu mașina, prin toată Europa – i-au oferit o perspectivă unică asupra lumii, adâncind legătura sa cu natura și tradițiile bănățene.
„Am fost pe Transfăgărășan pe jos, dar aș vrea să merg și pe Transalpina, dacă Dumnezeu vrea”, spune Groza, evocând momentele deosebite trăite în drumețiile sale. Însă nu doar natura l-a fascinat, ci și istoria locurilor pe care le-a vizitat.
„După ce am terminat Școala de Ofițeri la Bileća, am fost comandant al forțelor speciale din Unitatea Specială de Intervenție la Sarajevo, în cazarma „Mareșal Tito”. Ulterior, am urmat studiile postuniversitare în Croația, la Facultatea de Agronomie, unde am obținut titlul de magistru. Având în vedere că lucram la pescărie, profesorii mă cunoșteau, iar eu am contribuit semnificativ, scriind numeroase lucrări în domeniul ihtiologiei (ihtiologia studiază sistematica, morfologia, anatomia, fiziologia și ecologia peștilor). De asemenea, am scris multe lucrări în domeniul biologiei moleculare, iar după ani de cercetare, am obținut doctoratul în biologie moleculară și daco-romanistică”, precizează el.
Poezia ca act de dăruire
În ceea ce privește activitatea sa literară, Groza spune că poezia a fost pentru el un mod de a comunica cu lumea, o cale de a exprima „extremele și dorul” din sufletul său. În ciuda criticilor și a unor conflicte cu alți scriitori, care nu au înțeles semnificația graiului bănățean, Groza a continuat să scrie poezii care nu se limitează la un singur tip de vers. El demonstrează că și versurile în grai pot fi folosite pentru orice formă literară, de la umor la poezii de profundă tristețe.
Poezia sa este adesea descrisă de cititori drept o „mângâiere a sufletului”. El însuși se consideră un „poet al dorului”, „al extremelor” și „al gorunilor”, evocând legătura sa strânsă cu natura și cu tradițiile ancestrale ale Banatului. De-a lungul carierei sale, a obținut numeroase premii și distincții.
Ceea ce îl face pe Groza un exemplu de urmat este perseverența cu care își urmează drumul în ciuda tuturor obstacolelor. Indiferent de provocările vieții – fie că a fost vorba de cariere științifice, educație sau scris – Groza a reușit să îmbine cu succes pasiunea pentru poezie cu un profund respect pentru tradițiile și limba română maternă.
Astăzi, cu lucrările sale în curs de publicare și cu un loc bine stabilit în comunitatea literară bănățeană, Groza continuă să scrie și să învețe, demonstrând că arta poate fi o formă de rezistență culturală, o afirmare a identității și, nu în ultimul rând, o dăruire celor care îi citesc cuvintele.
Marin GAȘPĂR
Articolul îl puteți citi în numărul 51 din 21 decembrie
