Duminică, 26 martie
Romanul pe care voi începe să îl citesc mâine nu e prima mea întâlnire cu scriitura Mihaelei Frățilă. În 2016, autoarea publica la Editura ,,Libertatea” cartea ,,Amintiri din copilărie”, în care a prezentat copilăria ei prin amintirile transpuse pe hârtie. ,,Scriitura Mihaelei Frăţilă se remarcă prin precizia cu care sunt redate întâmplările, prin doza de umor, atenţia la detalii, iar prin stilul călduros şi familiar, cartea se adresează unui larg public cititor. Prin profunzimea cu care-şi dezvăluie amintirile, memorialista are abilitatea de a-i crea cititorului senzaţia că asistă la toate bucuriile, întristările şi năzbâtiile fetiţei din carte. Povestea are cursivitate, iar digresiunile au şi ele rolul lor: acela de a oferi detalii care întregesc mozaicul unei copilării” – iată un fragment dintr-un text mai extins pe care l-am scris despre cartea ,,Amintiri din copilărie” a Mihaelei Frăţilă. Mă aștept la o carte cu aceleași calități.
Înainte să încep lectura, îmi atrag atenția copertele și lucrările Mariei Nahlik, ingineră și artist plastic. E atâta emoție în prima copertă! Două prietene, una lângă alta, îmbrățișate.
Romanul are o dedicație: ,,Prietenei de-o viață, Marika.” Iată că toate se leagă ca un puzzle.
Să începem…
Luni, 27 martie
Mă apropii de roman cu bucuria întâlnirii cu o carte nouă. Este un roman apărut la Editura ,,Libertatea” în anul 2022, a doua carte de proză a Mihaelei Frăţilă. Titlul romanului – ,,Pentru totdeauna” - mă duce cu gândul la o poveste caldă, emoţionantă. Subtitlul (Undeva în România) îmi trezeşte o curiozitate şi mai mare, pentru că pare, cumva, misterios. Ştiu deja că subiectul principal al romanului este prietenia, dar, aşa cum voi vedea, destinele celor două prietene se împletesc cu viaţa altor personaje.
O cunosc mai întâi pe Maria Antonescu ,,din satul de la poalele dealului”, şefă de promoţie la Facultatea de Limba Engleză, ,,destul de mioapă, scundă de statură, cu părul negru şi des, foarte des, pe care niciodată nu-l putea aranja să arate a ceva…” (p. 7). După ce aflu de tragedia prin care a trecut familia Mariei, fac cunoştinţă cu Ioana. Îi citesc povestea de viaţă şi leg în mintea mea elementele acestei poveşti. Realizez că în puţine cuvinte e cuprinsă firea celor două personaje feminine principale, raportate una la cealaltă: ,,Maria era prima pe listă, iar Ioana ultima. Capul şi coada, două elemente fără de care nicio fiinţă pe pământ nu ar putea să trăiască…” (p. 22).
Marina KALKAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 68 din 22 aprilie
