Despre obiceiurile care marchează prăznuirea Crăciunului la Nicolinț ne-a vorbit Vioara Cioloca, învățătoare în pensie. Crăciunul este așteptat cu mare bucurie de copii, dar este și sărbătoarea care luminează inimile oamenilor.
Era un obicei împământenit, păstrat până în ziua de azi, ca, în preajma Crăciunului, copiii, împreună cu părinții, să împodobească bradul. Tradiția creștină ne spune că bradul reprezintă simbolul speranței și al vieții veșnice, fiind verde pe tot parcursul anului.
Vioara își amintește cu drag de acel obicei, când, în după-amiaza Ajunului, copiii se adunau în preajma bradului și, la îndemnul părinților, începeau împodobirea cu fel de fel de confetti, hârtie colorată și bomboane învelite în hârtie creponată.
Un alt eveniment din preajma Crăciunului era și călăritul cailor. Feciorii, dar și gospodarii mai în vârstă, încălecau caii, care, în loc de șa, erau împodobiți cu chilimuri și cearșafuri cusute de mâinile harnice ale bunicuțelor, dar și ale femeilor în vârstă care cunoșteau meșteșugul brodăritului. Călăreții falnici, îmbrăcați în haine de sărbătoare, mergeau în șir pe străzile satului, fiind urmăriți cu privirea de ochii șireți ai fetelor.
Tot în seara Ajunului se pregătea „colacul cu banul”, pe care gospodina îl cocea în cuptor, iar copiii se bucurau atunci când găseau banul. Trebuie amintit faptul că, în seara de Ajun, se gătește mâncare de post.
În seara Ajunului Crăciunului, bunica a pregătit colacul Crăciunului. Colacul l-a pus într-o sită mare, iar în jurul lui a aranjat cârnațul afumat, a presărat și puține boabe de porumb și l-a împodobit cu bancnote. Apoi lua colacul aranjat și pleca prin ogradă, însoțită de nepoți. Ea mergea prin ograda casei și, când se apropia de cotețul cu găini, cotcodăcea „cotcodac, cotcodac”, iar când ajungea la curci, cloncănea „clonc-clonc”, iar copiii repetau cuvintele ei.
Când se întorceau în casă, bunica arunca paie și nuci în toate colțurile camerei, iar apoi aducea un scaun mic, pe care îl punea lângă cuptor, unde se așeza „polojainicul” (primul colindător care venea cu colacul), el fiind cel care aducea vestea „Nașterea lui Iisus Hristos”.
La Ajun, mai multe grupuri de copii, împărțiți în cete de colindători, au mers cu colinda pe la casele gospodarilor. Și acest mers cu colinda era un obicei care se practica la Nicolinț în mod tradițional. Micii colindători purtau, pe lângă traista țesută la război, în care puneau cadourile primite, și câte un clopoțel. Unul dintre colindători suna din clopoțel la poarta gospodarului și întreba: „Primiți colinda?”.
Cei care primeau colinda, gazda casei, împreună cu gospodina, erau cei care îi întâmpinau pe colindători și, după ce aceștia cântau câteva colinde: „Deschide ușa, creștine”, „Noi umblăm să colindăm”, „O, ce veste minunată”, gazdele le dăruiau pachețele cu dulciuri, fructe și bani. Colindătorii erau fericiți pentru cadourile primite, urându-le gazdelor să rămână sănătoși, iar gazda le răspundea: „La anul și la mulți ani!”.
În dimineața Crăciunului, femeile au pregătit ofrandele pentru servirea micului dejun: colăcuț, cârnați, carne de porc afumată, costițe afumate, hrean în oțet, suc, un pahar cu vin și țuică fiartă. Toate aceste ofrande au fost tămâiate pentru a fi cinstiți cei morți din familie. Apoi, gospodinele se pregăteau să plece la mormânt cu aceste ofrande puse în traistă, pentru a ajunge la cimitir înainte de oficierea slujbei la biserică. După aceea, se mergea la Sfânta Liturghie, iar copiii plecau, înainte de masă, cu colacul la rude și vecini. În traista împodobită cu ștergar înflorat se puneau un colăcel, cârnați, prăjituri de casă, iar în schimb primeau, la fel, un colac, cârnați, dulciuri, fructe și, obligatoriu, bani.
Silvia MĂRGAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 52 din 27 decembrie 2025 – 3 ianuarie 2026
