În numărul acesta, voi continua să mă întreb și să vă întreb dacă credeți că biserica face suficient pentru tinerii de astăzi. Pentru început, trebuie să înțelegem care este rolul bisericii.
Problema, după părerea mea, este modul în care privim biserica şi rolul ei în viaţa creştină. Totul porneşte de la rolul bisericii în mântuire, atunci când ne confruntăm cu întrebări de genul: ,,Este biserica esenţială pentru mântuire?”, ,,Există mântuire în afara bisericii?”, ,,Pot fi mântuit dacă nu merg la biserică, deşi cred în Dumnezeu?” Protestanţii şi neo-protestanţii (mai ales) răspund foarte repede la aceste întrebări, spunând că mântuirea este prin credinţă, deci mersul la biserică nu reprezintă o ,,condiţie” a mântuirii.
Pentru creştinii primelor secole, o astfel de întrebare ar fi fost complet nepotrivită, din simplul motiv că pentru ei mântuirea şi viaţa trăită în biserică erau de nedespărţit şi aveau un puternic caracter comunitar. De altfel, Noul Testament ne spune că oamenii puneau totul la picioarele Apostolilor, iar aceste bunuri erau folosite pentru ajutorarea celor nevoiaşi, de care se ocupa biserica.
Sfântul Ciprian al Cartaginei, unul din Părinţii Bisericii din secolul al III-lea a spus că: ,,cel care nu are biserica drept mama, nu-L are nici pe Dumnezeu ca Tată”. Un contemporan occidental spunea că acceptarea lui Iisus şi respingerea bisericii sună cam aşa: ,,Pe Tine Doamne, te plac, dar de mireasa Ta (adică de biserică) nu-mi place deloc”.
Biserica actuală, indiferent care ar fi ea, suferă în primul rând de o lipsă acută a teologiei, iubirii faţă de semeni, iar noi, cei care suntem parte a ortodoxiei (grecește: credinţă dreaptă) în acest domeniu, nu avem parte de ortopraxie (în greacă: practică dreaptă). Biserica noastră, spre exemplu, are o teologie extraordinară despre trăirea în comunitate, dar aceasta nu se regăseşte încă în practică, atât cât ar trebui! Pentru că dacă s-ar regăsi şi în practica din prezent, atunci lumea nu ar trece prin atâtea frământări şi conflicte, începând de la nivelul familiei până la nivel mondial.
Pr. Petru BERBENTIA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 27 din 8 iulie
