Pictura naivă a apărut la sfârşitul secolului al XIX-lea. Era vorba de creaţii ale unor indivizi ce nu au frecventat niciodată şcoli de artă şi şi-au desăvârşit talentul pe cont propriu. Cei mai de seamă reprezentanţi ai picturii naive sunt: francezul Henri Rousseau le Douanier (1844 – 1910), georgianul Niko Pirosmani (1862 – 1918), americanca Grandma Moses (1860 – 1961) şi francezul André Bauchant (1873 – 1958).
Pictura naivă din Uzdin este un adevărat tezaur de artă, la fel ca orice comoară trebuie păstrată, dar, în același timp, expusă privirilor tuturor, pentru ca toți iubitorii de frumos să se poată delecta în cascadele de culori de pe pânzele artiștilor.
Pe la începutul anilor ’60, mai precis în anul 1961, la Uzdin, sat în care localnicii sunt români, s-a întâmplat un fenomen cultural. În spiritul țărăncilor semi-alfabetizate din Uzdin, care la început au fost 7, s-a întâmplat o adevărată deșteptare. Astfel, Anuica Măran, Măria Bălan, Mărioara Motorojescu, Sofia Doclean, Anuța Dolamă, Florica Cheț și Florica Puia, au început să pună pe pânză tot ce până atunci au cusut cu mâna. La început familiile lor și consătenii nu au luat în serios talentul lor. În general, putem spune că au lucrat în taină, pe furiș, în general noaptea, iar după ce au terminat un număr suficient de picturi, au depăşit încă o barieră și au prezentat tuturor ceea ce au pictat în secret. La început au avut o mică expoziție la Vârșeț, apoi la Belgrad, unde Oto Bihajl Merin a văzut în picturile lor o bogăție adevărată. De atunci, picturile femeilor au început fascinantul itinerar mondial, mai întâi în Europa, iar apoi și pe alte continente. În marile metropole mondiale, ele au fost primite de artiști plastici recunoscuți. Pentru aceste femei a început mereu să se creeze o altă viață mai onestă și mai demnă. Pe parcursul anilor, s-au alăturat și Steluța Țăran, Viorica Iepure, Ana Onciu, Sofia Ionașcu, Ileana Oalge, Stela Giura, Ofelia Spăriosu, Sofia Bosică și Aurora Velici, care prin culorile lor au exprimat bogăția tradițiilor populare.
Pentru o operă de artă naivă, în funcţie de complexitatea detaliilor, este nevoie de câteva luni de muncă.
Tablourile Sofiei Ionașcu prezintă lucruri ce erau odinioară, care au fost realizate pentru a nu fi date uitării. Profesorul de desen a descoperit talentul Sofiei, iar soţul şi soacra au susţinut-o când au văzut ce poate să aştearnă pe pânză. Sofia nu vrea ca tradiţia să dispară. Picturile naive ale Sofiei Ionaşcu au ajuns în toată Europa, şi chiar în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii. Pictoriţa din Uzdin, renumită pentru complexitatea detaliilor, a avut zeci de expoziţii pe tot continentul.
,,Pictez din anul 1972. În acești ani am pictat 3.000 de lucrări. Erau și formate mai mici și la comandă. Pictez și pe farfurii și sticlă. Cu ani în urmă, am expus 140 de tablouri la Centrul Cultural la Belgrad, în 1986. Cel mai mult m-a ajutat Sofia Doclean. Începutul meu nu pot să îl uit. Prof. Adam Doclean mi-a observat talentul la școală. Într-o zi a venit acasă la mine cu o pensulă și un tablou mic. Mi-a spus să pictez și a doua zi să mă prezint la el la școala. Așa am început… Prof. Doclean m-a influențat să fiu succesorul pictorilor”, a mărturisit Sofia Ionașcu.
,,Trăiesc când pictez și iubesc să pictez…” mi-a spus înainte de orice întrebare.
Pictați de circa 50 de ani și nu există loc în care nu ați expus? Câte premii ați obținut?
Nici nu știu numărul. Am multe diplome și premii. Am fost la Nisa, Cannes, Viena. Am expus 18 expoziții personale, sute de expoziții de grup. Am și peste 3.000 de lucrări, tablouri, picturi în ulei, plăci. Lucrările mele sunt la mulți iubitori de artă, am picturi chiar și în Texas, Tokyo, Europa, Japonia, America.
Care sunt cei mai memorabili oaspeți de care vă amintiți?
Oaspeți din peste 40 de țări au trecut pragul casei mele. Din toată Europa, Japonia, Franța, majoritatea diplomați și medici. S-au întors chiar și după 20 de ani, din Suedia, Finlanda, China, Japonia, Australia, Rusia.
Ce fel de picturi realizaţi?
Îmi place să fac picturi vesele, culori strălucitoare, contraste, obiceiurile noastre, costume. Lucrez împotriva uitării. Copiii de astăzi sunt uimiți când văd picturile, în special obiceiurile referitoare la nunți.
Care este cheia succesului d-voastră?
Munca și doar munca! Succesul vine de la sine. Picturile vorbesc pentru mine.
În februarie 1972, membrii echipajului Apollo 15 cu soțiile au venit la Belgrad. Au auzit de Uzdin. Au venit la noi în galerie și au vizitat-o pe regretata mea mătușă Florica Puia. Avea și ea o galerie acasă. S-a povestit prin Uzdin că erau aceia care au fost pe Lună.
Virginia PUIA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 32 din 6 august 2022
