Încă din cele mai vechi timpuri, când s-au scris primele cronici ale istoriei sale, Banatul a reprezentat un ținut în care se intersectau diverse culturi, popoare, obiceiuri și credințe. Deși în vremurile trecute, această diversitate a provocat conflicte pe o scară mai mare sau mai mică, de-a lungul întregii sale istorii, Banatul, și cu el și Vârșețul cu împrejurimile sale, este cunoscut ca un loc de conviețuire comună a locuitorilor săi.
Bogăția unei regiuni se reflectă, pe lângă resursele naturale, poziția economică și socială a populației, și prin însăși cultura, toleranța și respectul reciproc al tuturor celor care trăiesc acolo.
Vârșețul este un exemplu tipic al unui astfel de mediu
Această cultură, această atitudine față de oamenii de altă limbă, de altă religie și respectul reciproc al tuturor celor care trăiesc împreună, în această lume a Banatului, se reflectă și în faptul că o mare parte a bănățenilor cunoaște, pe lângă limba maternă, cel puțin încă o altă limbă, că oamenii sunt prezenți și participă la obiceiurile și viața de zi cu zi a altor popoare, că merg la petreceri cu prieteni de alte credințe, că se aude o altă limbă pe stradă, că obiceiurile diferă din loc în loc, că oamenii merg uneori atât la biserica ortodoxă, cât și la cea catolică, că sunt numeroase căsătorii mixte, care au loc în bisericile amintite mai sus. Suntem siguri că Vârșețul supraviețuiește și va supraviețui ca loc de toleranță, diversitate și unitate al tuturor celor care trăiesc în el.
Vârșețul a fost sediul unei episcopii ortodoxe încă de pe timpul stăpânirii otomane. Cele mai vechi informații despre ea provin de la sfârșitul secolului al XVI-lea, când se menționează Episcopul Teodor, unul dintre liderii răscoalei împotriva otomanilor din 1594. Abia în secolul al XVIII-lea, când Banatul a intrat sub stăpânire habsburgică, se poate vorbi de o continuitate când vine vorba de funcționarea acestei episcopii, împărțită între sârbi și români. În anul 1759, a fost construit Palatul Episcopal, în care azi se găsește sediul episcopului ortodox sârb al Banatului. După despărțirea bisericească, Vârșețul a devenit sediul unui protoprezbiter ortodox român în 1865, în timp ce înființarea parohiei a fost amânată cu câteva decenii. Biserica Ortodoxă Română din Vârșeț a fost construită în perioada 1910-1913, cu hramul Înălțarea Domnului.
Adriana PETROI
integral îl puteți citi în numărul 45 din 5 noiembrie
