una mai este una dintre cele mai bogate în obiceiuri și sărbători la românii din Homolie, marcate de credințe și rituri străvechi păstrate cu sfințenie. Cea mai importantă dintre ele este, fără îndoială, Djurdjevdanul – sărbătoarea Sfântului Gheorghe –, celebrată în fiecare an pe 6 mai, fără a-și schimba data, și considerată începutul simbolic al verii pastorale.
Pentru românii din această regiune, simbolul central al Djurdjevdanului este oaia – animal sacru și izvor de hrană: lapte, brânză, carne, dar și de lână, materie care, odinioară, îmbrăca întreaga comunitate – de la căciuli până la opinci. Astăzi, îmbrăcămintea tradițională din lână mai este purtată doar în cadrul jocurilor și manifestărilor folclorice.
Obiceiurile legate de sărbătoare încep încă din ajunul Djurdjevdanului. În seara de 5 mai, în staulul oilor se pune o plantă cu miros puternic – leușteanul (lioșcăn), însoțită de o invocație rostită cu credință:
„Sfântă Maică Marie și seara Sfântului Gheorghe, păzește oile și apără-le de toate relele, farmecele și trimiterile făcute să le ia laptele.”
Această practică se bazează pe o credință veche: în trecut, se spunea că, în noaptea dinaintea Djurdjevdanului, femei și bărbați cu intenții rele puteau „fura” laptele oilor prin farmece și descântece. Pentru a preveni acest lucru, se recurgea la protejarea turmei cu plante și cuvinte sfinte.
În dimineața de Djurdjevdan, porțile caselor, ușile grajdurilor și chiar crucile din cimitire sunt împodobite cu ramuri de salcie – un simbol al înnoirii și al protecției. Mulsul oilor se face ritualic, printr-un colăcel în formă de inel, decorat cu ață roșie, pentru a stimula producția de lapte și a asigura sănătatea animalelor.
După muls, oile sunt hrănite cu un amestec special: făină de porumb, frunze de păpădie și pâine sfărâmată prin care a fost mulsă oaia. Apoi sunt duse pe pășune – pentru ca laptele să fie bun și din belșug tot anul.
Djurdjevdanul este și o zi a ofrandelor. Se oferă lapte, brânză de oaie, carne de miel și, în mod special, mămăligă cu lapte pentru cei adormiți. Familiile care au pierdut copii nu consumă lapte sau brânză până la această zi. Tot în această zi, cimitirele sunt vizitate, iar crucile și monumentele funerare sunt împodobite cu ramuri de salcie. După slujba de pomenire din casă, se merge la morminte și se aduce din nou hrană pentru cei răposați.
Câteva zile mai târziu, turmele de oi sunt duse în baci, unde vor rămâne toată vara.
Luna mai aduce și alte sărbători cu semnificație aparte, deși neincluse în calendarul ortodox. Pe 14 mai se ține Sfântul Ieremia, o zi în care nu se lucrează, de teama furtunilor care ar putea distruge recoltele. Ziua de 15 mai, deși nesemnalată religios, este păstrată de românii din Homolie ca o zi de nelucrare pentru a evita vijeliile și fulgerele. În unele sate, este chiar o sărbătoare votivă.
Ziua de 16 mai este cunoscută sub numele de Prljia, fiind respectată pentru a preveni seceta și arsura soarelui, care pot prăji culturile și pășunile. Deși nu este menționată în calendarul ortodox, oamenii încă își amintesc și respectă această zi, convinși de puterea ei protectoare.
Jasmina GLIŠIĆ
Articolul îl puteți citi în numărul 18 din 10 mai 2025
