Traducerea literară, activitatea culturală și implicarea în viața tinerilor se împletesc armonios în parcursul profesional al invitatei noastre. Distinsă cu Premiul pentru Traducere în cadrul manifestării „Un an editorial într-o singură zi”, pentru versiunea românească a microromanului ,,Mansarda” de Danilo Kiš – lucrare ce a stat și la baza tezei sale de doctorat –, dr. Tatiana Petrică ne descoperă cum procesul traducerii devine un exercițiu de profunzime, sensibilitate și rigoare intelectuală.
În același timp, în calitate de director a.i. al Căminului Tineretului din Vârșeț coordonează proiecte educative, literare și sociale care le oferă tinerilor șansa de a se exprima, de a se implica și de a se manifesta cu tot potențialul lor.
Ce a însemnat pentru dumneavoastră traducerea volumului „Mansarda” de Danilo Kiš (care stă la baza lucrării dumneavoastră de doctorat), distinsă cu Premiul pentru Traducere la manifestarea „Un an editorial într-o singură zi”?
Traducerea volumului „Mansarda” de Danilo Kiš a fost pentru mine mult mai mult decât un simplu demers academic. A fost o adevărată călătorie intelectuală și emoțională, o oportunitate de a pătrunde în profunzimea universului literar complex și delicat al lui Kiš. Acest autor, cunoscut pentru stilul său rafinat și provocator, m-a pus față în față cu numeroase provocări, dar și cu satisfacții profunde, întrucât fiecare frază tradusă a fost un mic dialog cu gândirea și sensibilitatea lui. Faptul că această traducere a stat la baza tezei mele de doctorat i-a conferit o semnificație și mai mare, deoarece mi-a oferit posibilitatea de a mă dedica nu doar tehnicii traducerii, ci și interpretării și contextualizării textului, îmbinând astfel cercetarea academică cu actul creativ al traducerii.
Premiul pentru Traducere primit în cadrul manifestării „Un an editorial într-o singură zi” a fost o recunoaștere onorantă, care a confirmat că munca depusă, îndelungată și migăloasă a ajuns la cititori și a fost apreciată. Totodată, această traducere reprezintă o încurajare de a continua să construiesc punți între literaturi și culturi.
Care au fost cele mai mari provocări și momente de satisfacție pe parcursul acestui proces?
Cele mai mari provocări în procesul traducerii microromanului „Mansarda” au fost legate, în primul rând, de complexitatea stilului autorului. Kiš are un limbaj foarte nuanțat, cu multiple straturi de sens și o mare densitate semantică, ceea ce a impus o atenție deosebită pentru fiecare cuvânt și expresie, astfel încât să păstrez atât spiritul, cât și sonoritatea textului original. De asemenea, găsirea echilibrului între fidelitatea față de text și fluiditatea în limba țintă a fost o constantă provocare, mai ales în pasaje cu aluzii culturale sau filosofice profunde. În ceea ce privește momentele de satisfacție, unul dintre cele mai mari a fost descoperirea unor soluții creative care au reușit să redea în limba română acele imagini și sensuri profunde, păstrând în același timp ritmul și emoția originală. De asemenea, satisfacția a venit și din momentul în care textul tradus a început să capete viață, iar conexiunea cu universul lui Kiš s-a făcut tot mai profundă.
Cum percepeți rolul traducerii în promovarea dialogului cultural și literar în spațiul transfrontalier dintre România și Serbia?
Rolul traducerii în promovarea dialogului cultural și literar între România și Serbia este esențial și profund transformator. Prin traducere, granițele lingvistice și culturale devin mai permeabile, iar literaturile noastre pot dialoga într-un mod direct și autentic. Acest proces creează punți de comunicare care facilitează o înțelegere mai bună a valorilor, identităților și experiențelor specifice fiecărei culturi. În contextul spațiului transfrontalier româno-sârb, traducerea devine un instrument de apropiere și de cunoaștere reciprocă, contribuind la reducerea distanțelor culturale și la construirea unui patrimoniu literar comun. Personal, consider că traducerea are puterea de a genera o conversație continuă și dinamică între scriitori, cititori și comunități, stimulând astfel schimbul de idei și valorificând bogăția culturală a ambelor țări. În acest fel, contribuim la crearea unor punți solide între România și Serbia, bazate pe respect și apreciere reciprocă, ce, în final, îmbogățesc ambele literaturi și culturi.
Denis STRATULAT
Articolul integral îl puteți citi în numărul 30 din 26 iulie 2025
