A fost o zi însorită de iunie când am făcut cunoștință cu Ionel Lazăr, tâmplar și sculptor din Satu Nou. În timp ce pășeam spre casa în care locuiește dânsul, gândul mi-a fugit la convorbirea pe care urma să o port cu Ionel. În același timp, s-a trezit și curiozitatea pentru noua cunoștință. Ljiljana, soția lui Ionel, îmi deschide ușa. Amabila femeie mă poftește în casa lor. Îmi spune că Ionel este în atelier. După câteva minute sosește și Ionel, prietenos, voios, fără a-l deranja faptul că i-am întrerupt munca.
Emoționat, mă poftește să îmi arate locul său de muncă. Privesc desenele după care dânsul cioplește în lemn, precum și sculptururile făcute de Ionel însuși. Îmi spune că singur desenează și creează lucrările sale. Menționează că are și albume cu fotografiile lucrărilor făcute de el.
Cu două albume groase și cu o mulțime de fotografii neselectate ne îndreptăm spre masa din curte, unde începem povestea vieții de meșteșugar a lui Ionel, de parcă ne-am fi cunoscut de dintotdeauna.
Rămân uimită de conținutul albumelor. Acestea conțin fotografii de la începutul carierei sale de meșter până în prezent. De asemenea, lucrările ieșite din mâinile lui Ionel sunt diverse: de la rame pentru oglinzi, uși lucrate, mobilă, lucrări la interiorul restaurantelor și hotelurilor până la opere originale pentru biserici, restaurări minunate și imitație de marmură. Printre activitățile lui Ionel se numără și poleirea.
din Biserica Ortodoxă Română din Seleuș
A rămas fidel stilului nemțesc păstrat din bătrâni
Amintirile lui Ionel ajung până în tinerețea sa, când a început să învețe meseria ce îi este atât de dragă. Dânsul mărturisește că a dobândit cunoștințe de la meșterii Mita Leghezan și Obrad Jovanović din Satu Nou. Pe ei i-a instruit meșterul german Fridrih Lengerman, care a trăit la Kačarevo. Ionel a păstrat în lucrări stilul pur nemțesc. „Am fost ucenic timp de 7, 8 ani. Apoi m-am angajat la fabrica de avioane „Utva” ca tinichigiu. La acest post m-am reținut patru ani. După aceea, am decis să deschid atelier particular, unde am lucrat până la pensionare”, ne dezvăluie Ionel.
Ortodoxă Română din Satu Nou
Iscusitul meșter își amintește de unele lucrări pe care le-a făcut de-a lungul anilor. După cum ne povestește, mai întâi a făcut lucrări la tron și niște sintroane la Mănăstirea din Mesici. Enumeră și lucrările pe care le-a efectuat la Palatul Episcopal din Vârșeț. Amintește și restaurarea bisericii din Crepaja (stranele, tronurile, podeaua), precum și a sfântului locaș din Kačarevo (ușa și ferestrele). Ionel menționează că a făcut lucrări și la bisericile din Uzdin, Starciova și Seleuș. Afirmă că împreună cu Violeta Țăpârdea a curățat iconostasul la Biserica Ortodoxă Română din Satu Nou, unde a restaurat și unele lucruri care au fost putrede.
„Mă lupt ca stilul original să rămână intact. Lucrurile trebuie să rămână în stilul în care le-au făcut bătrânii”, afirmă Ionel.
Interlocutorul nostru a profesat o perioadă și în străinătate, în țări precum Elveția, Danemarca și Germania. Ne spune că acolo a lucrat particular, fiind angajat ca tâmplar pentru mobilă și pentru interiorul hotelurilor și al restaurantelor. După dânsul au rămas multe lucrări în străinătate. Ionel amintește că a îmbrăcat pereți și plafoane în lemn, dar și aparate de bucătărie. De asemenea, în acea perioadă și-a cultivat o altă pasiune care ține de meseria sa – sculptura.
Sanela CRĂINEAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 28 din 10 iulie 2021
