Există tineri care se remarcă nu doar prin rezultatele pe care le obțin, ci și prin seriozitatea, perseverența și respectul cu care își construiesc drumul în viață. Printre aceștia se numără și dr. Amelia Bălăgean, originară din Coștei, o tânără harnică, ambițioasă și talentată, care, prin muncă susținută și dedicare, a reușit să își împlinească visul de a absolvi Facultatea de Medicină din Timișoara.
Încă din fragedă copilărie, Amelia s-a implicat cu entuziasm în viața culturală a localității natale. Crescută într-o familie în care respectul pentru tradițiile și valorile românești a ocupat un loc important, a descoperit de timpuriu frumusețea dansului popular, a teatrului și a cântecului. A făcut parte din trupa „Micii actori”, din grupul vocal „Fetele de la Coștei” și, mai târziu, din trupa de teatru „Neica” a SCA „Mihai Eminescu”, afirmându-se prin talent, seriozitate și implicare. A urcat pe scenă cu aceeași dăruire cu care și-a îndeplinit responsabilitățile școlare, demonstrând că pasiunea pentru cultură și dorința de a învăța se pot completa armonios.
Parcursul său educațional este, la rândul lui, unul deosebit. Șefă de promoție atât la încheierea școlii generale, cât și a Liceului „Borislav Petrov Braca” din Vârșeț, Amelia a dovedit că performanța se construiește prin disciplină, consecvență și multă muncă. Alegerea Medicinei a reprezentat continuarea firească a dorinței sale de a se perfecționa și, mai ales, de a fi de folos celor din jur.
Astăzi, după șase ani de studii universitare, Amelia Bălăgean se află la începutul unui nou drum profesional. Dincolo de reușita academică, impresionează prin modestie, recunoștință față de familie și atașamentul profund față de locurile natale. Povestea ei vorbește despre puterea educației, despre ambiția de a-ți urma visurile și despre valorile care rămân nealterate, indiferent cât de departe te poartă viața.
Am invitat-o să rememoreze momentele care i-au marcat copilăria și adolescența, experiențele culturale care au format-o, anii de studiu și emoțiile împlinirii unui vis pentru care a muncit cu perseverență.
Copilăria, familia și primele întâlniri cu scena
Pentru Amelia Bălăgean, Coșteiul nu reprezintă doar localitatea natală, ci locul în care s-au conturat primele amintiri, primele bucurii și valorile care aveau să o însoțească de-a lungul anilor. Privind în urmă, evocă înainte de toate căldura familiei și frumusețea unei copilării trăite alături de oamenii dragi.
„Când mă gândesc la copilăria mea, nu îmi vine în minte o singură imagine, ci o mulțime de momente frumoase petrecute alături de oamenii dragi. Îmi amintesc de anii în care eram cu părinții mei, cu fratele meu și cu bunica, de zilele simple, dar pline de bucurie, care astăzi au o valoare cu totul aparte pentru mine. Coșteiul este locul în care m-am născut și am crescut, locul în care am avut parte de o copilărie frumoasă și în care s-au format primele mele amintiri. Poate că atunci nu realizam cât de importante sunt toate acele momente, dar privind acum în urmă, îmi dau seama cât de mult au contribuit la omul care am devenit.”
Familia a avut un rol esențial în formarea personalității sale. Educația primită acasă, respectul pentru oameni, dragostea față de tradiții și sentimentul apartenenței la comunitatea românească au devenit repere importante în viața tinerei. Amelia vorbește cu recunoștință despre valorile transmise de părinți și despre influența acestora asupra alegerilor sale.
„Familia mea a avut un rol foarte important în formarea mea și cred că o mare parte din ceea ce sunt astăzi se datorează educației și valorilor pe care le-am primit acasă. Părinții mei m-au învățat să fiu serioasă, să muncesc pentru ceea ce îmi doresc, să nu renunț ușor, să îi respect pe cei din jur și să nu uit niciodată de unde am plecat. Faptul că am crescut într-o familie în care tradițiile și cultura românească au avut un loc atât de important m-a făcut să le iubesc și să le prețuiesc. Sunt lucruri pe care le port cu mine și astăzi și pe care îmi doresc să le păstrez, indiferent unde mă va duce viața. Pentru mine, familia a însemnat mereu sprijin, încredere și un exemplu de urmat.”
Implicarea în activitatea culturală a început de timpuriu. Folclorul, teatrul și spectacolele organizate în Coștei i-au oferit posibilitatea de a-și descoperi aptitudinile artistice și de a trăi emoțiile primelor apariții în fața publicului. Un loc aparte în amintirile sale îl ocupă perioada petrecută alături de „Micii actori”, când a făcut primii pași în lumea teatrului.
„Sincer, îmi amintesc că primul rol pe care l-am avut a fost Diana, în piesa „Visul Dianei”. Eram încă mică și, chiar dacă nu mai țin minte toate detaliile de atunci, îmi amintesc cu drag de perioada aceea și de emoțiile pe care le aveam când urcam pe scenă. Cred că încă de atunci mi-a plăcut foarte mult să fiu în fața oamenilor. Îmi plăceau repetițiile, spectacolele și, mai ales, bucuria de a face toate aceste lucruri împreună cu ceilalți. Privind acum în urmă, mă bucur că am început atât de devreme și că am avut ocazia să descopăr, pe rând, dansul, teatrul și cântul.”
De-a lungul copilăriei și adolescenței, Amelia a îmbinat mai multe forme de expresie artistică. Fiecare i-a oferit experiențe și satisfacții diferite, însă dansul popular a rămas pasiunea în care s-a regăsit cel mai mult.
„Mi-au plăcut toate, fiecare în felul ei, însă dansul a avut întotdeauna un loc aparte pentru mine. Am simțit o atracție specială pentru dans și îmi plăcea foarte mult energia pe care o aveam atunci când eram pe scenă. Cred că prin dans reușeam să mă exprim cel mai natural. În același timp, teatrul m-a ajutat să descopăr o altă parte a mea, iar experiența din grupul vocal a fost și ea foarte frumoasă. Mă bucur că am avut ocazia să le încerc pe toate, pentru că fiecare experiență mi-a oferit ceva diferit.”
Talentul și seriozitatea au făcut-o remarcată în cadrul ansamblului folcloric, unde s-a numărat printre dansatoarele apreciate. A făcut parte și din grupul vocal „Fetele de la Coștei”, participând la numeroase activități culturale. Dincolo de spectacole și premii, această perioadă i-a oferit prietenii, experiențe și lecții importante despre colaborare și spiritul de echipă.
„Îmi amintesc perioada aceea cu foarte mult drag. A fost o perioadă frumoasă, în care am petrecut mult timp alături de oameni cu care împărtășeam aceleași pasiuni. Eram un grup de prieteni, ne susțineam, ne bucuram unii pentru ceilalți și fiecare spectacol era o experiență pe care o trăiam împreună. Bineînțeles că fiecare premiu ne făcea fericiți și ne dădea sentimentul că munca noastră a meritat. Dar, dincolo de rezultate, pentru mine a însemnat foarte mult să învăț ce înseamnă să faci parte dintr-o echipă, să te bucuri de reușitele celorlalți și să ai alături oameni cu care împărtășești aceeași pasiune.”
O nouă etapă a activității sale artistice a fost marcată de participarea în trupa de teatru „Neica”, unde a interpretat roluri importante și a obținut premii. Cu toate acestea, Amelia nu privește experiența teatrală exclusiv prin prisma distincțiilor, ci mai ales a emoțiilor și a legăturilor umane create în jurul scenei.
„Nu cred că aș putea spune că există un singur rol care să mă definească. Fiecare personaj pe care l-am interpretat mi-a oferit o experiență diferită și m-a făcut să descopăr ceva nou despre mine. Poate că ceea ce îmi voi aminti cel mai mult nu este neapărat un anumit rol, ci momentele trăite alături de colegii mei, emoțiile dinaintea spectacolelor și bucuria de după un spectacol reușit sau după un premiu. Toate aceste experiențe au rămas importante pentru mine.”
Pe lângă dans, cântec și teatru, Amelia s-a remarcat și în calitate de prezentatoare a diferitelor spectacole organizate la Coștei. Contactul direct cu publicul a contribuit la dezvoltarea încrederii în sine și a capacității de comunicare, aptitudini care aveau să îi fie folositoare și în afara scenei.
„Cu siguranță. Mi-a plăcut foarte mult să fiu prezentatoare și de fiecare dată am făcut-o cu drag. Cred că experiența de pe scenă m-a ajutat să îmi dezvolt încrederea în mine și, mai ales, să învăț să comunic mai ușor cu oamenii. Când ești în fața unui public, înveți să îți stăpânești emoțiile, să fii atent la ceea ce spui și la felul în care transmiți un mesaj. În același timp, scena m-a învățat să fiu prezentă, să mă adaptez și să mă simt mai natural în fața oamenilor.”
Articolul integral îl puteți citi în numărul din 31 octombrie 2026
Mariana STRATULAT
