Consiliul comunei Covăcița a publicat și anul acesta un concurs pentru acordarea premiilor în domeniul culturii. În acest fel, sunt premiați indivizi, colective, proiecte, asociații și instituții pentru realizările din anul precedent, la patru categorii.
O categorie aparte o reprezintă premiile pentru întreaga activitate și carieră, iar anul acesta au fost cinci laureați, dintre care doi uzdineni. Festivitatea de decernare a premiilor a avut loc joi, 15 octombrie, în incinta Galeriei de Artă Naivă din Covăcița, iar premiații și oaspeții au fost salutați de asistenta președintelui comunei Covăcița, Marijana Meliš, și de președintele Consiliului pentru Cultură, Branislav Atanacković.
Premiul pentru întreaga activitate (Opera omnia) în domeniul muzicii
Aurel Neda a început să cânte la vioară din copilărie și spune că a ales acest instrument fiindcă și tatăl lui cânta la vioară. La vârsta de 13 ani, după ce a învățat să cânte la vioară de la învățătorul Ion Băltean, a început să frecventeze cursurile de muzică ale profesorului Todor Ghilezan, iar în copilărie a fost îndrumat și de tatăl său, Aurel, care i-a făcut cadou prima vioară. Pe măsură ce timpul a trecut și a ajuns să stăpânească tot mai bine acest instrument, s-a alăturat orchestrei Căminului Cultural „Doina”, cu care și astăzi se prezintă la festivaluri, concursuri și evenimente. După ce s-a alăturat orchestrei, a fost solicitat frecvent să cânte duminica și de sărbători, când se organizau jocuri în sat, dar și la diferite manifestări. Își amintește că, pe atunci, orchestrele aveau mulți membri, indiferent dacă evoluau la o manifestare, la un spectacol sau la o petrecere.
A învățat să cânte și la acordeon, instrument la care cântă fiul său, Marcel, iar nepotul Darko a obținut rezultate însemnate la festivalurile noastre. Și-a dorit să învețe să cânte și la contrabas, dar, fiind angajat la Centrul Piscicol din Uzdin și având obligații familiale, nu a avut timp să studieze mai mult și acest instrument cu coarde. Dintre toate, a rămas totuși dedicat vioarei, instrument care îl provoacă permanent și care cere din partea muzicianului repetiție, concentrare și răbdare.
De 60 de ani evoluează alături de orchestra Căminului Cultural la manifestările din țară, dar și din România. Spune că nu s-a prezentat doar atunci când problemele de sănătate nu i-au permis și în perioada în care s-a aflat în străinătate, timp de câțiva ani. În câteva rânduri, a participat ca membru al corului la festivaluri. A mai adăugat că o singură dată s-a prezentat în duet cu Crăciun Crețu, la una dintre edițiile festivalului desfășurat la Uzdin, dar niciodată nu s-a prezentat ca solist în concurs. Aurel își dorește să cânte în duet cu nepotul său, Darko, de care este foarte mândru, și crede că în curând vor urca pe scenă împreună.
Se poate spune că și-a dedicat întreaga viață muzicii și a ales să se ocupe de aceasta din dragoste pentru arta care exprimă sentimentele prin sunete, dar și din dragoste pentru satul în care trăiește și pentru oamenii săi. Acest premiu a fost o mare surpriză pentru el, căci nu s-a așteptat deloc să îl primească. Cu multe emoții vorbește despre cum s-a simțit în momentele în care directoarea Căminului Cultural din Uzdin, Irina Daniela Radu, i-a spus că va primi premiul, dar și despre festivitatea la care a primit placheta, ca recunoaștere a întregii sale activități în domeniul muzicii.
Premiul pentru întreaga activitate (Opera omnia) în domeniul literaturii și al teatrului
Teodor Rămianţ și-a dedicat întreaga carieră profesională limbii și literaturii române. La Universitatea din București a absolvit studiile de limba și literatura română și de limba și literatura franceză. Timp de un deceniu a fost angajat la Radio Novi Sad, în cadrul Redacției în Limba Română, după care s-a angajat la şcoala din Uzdin, ca profesor de limba română, succedându-i în această funcție fostului său diriginte, Gheorghe Lifa. Potrivit acestuia, lucrând cu copiii, a avut zilnic cartea în față, iar ca profesor a încercat să le insufle elevilor dragostea pentru limba și literatura română.
Participând la diferite simpozioane, întâlniri și colocvii literare, a descoperit numeroși scriitori valoroși, dar mai puțin cunoscuți, atât români, cât și sârbi. Astfel, în loc să încerce să scrie el însuși, a ales să traducă operele acestora pentru a le face cunoscute, după cum a menționat: „Aceste limbi fiind de mică circulație, de ce să nu ne cunoaștem între noi?”. A tradus mai multe cărți din limba română în limba sârbă și invers, printre care se numără opere ale scriitorilor Alexandru Cățcăuan, Valeriu Stancu, Valentin Talpalaru și Ljubomir Koraćević. Anul acesta au apărut trei cărți, iar până la sfârșitul anului va mai ieși una de sub tipar. Este vorba despre patru cărți, publicate la patru edituri, și anume „Libertatea”, „Tibiscus”, „KOV” și „Junimea” din România.
Prima întâlnire cu teatrul a avut loc încă de la grădiniță, iar activitatea teatrală a continuat în școala generală, din clasa a V-a, când a fost pusă în scenă schița „Vizită…” de I. L. Caragiale. Când s-a reluat activitatea teatrală în cadrul Căminului Cultural „Doina”, s-a alăturat secției de teatru. La început a interpretat roluri mici, episodice, dar, odată cu trecerea anilor, s-a implicat tot mai mult în activitatea teatrală, atât ca actor, cât și ca traducător de piese pentru trupa uzdineană. A tradus piesa „Pokondirena tikva” în grai bănățean, la cerințele regizorului, iar după această piesă a urmat traducerea alteia. Ca profesor la şcoala din Uzdin, a format secția de teatru și, pentru nevoile acesteia, a tradus piesa „Prahul de aur al calului bălan”, de Valerija Skrinjar Tvrz, cu care elevii au ajuns la competițiile provinciale.
Despre premiul „Opera omnia” spune că este bine că există încă oameni care își amintesc și apreciază activitatea celorlalți și a adresat sincere mulțumiri directoarei Căminului Cultural din Uzdin, Irina Daniela Radu, deoarece instituția l-a propus pentru această distincție. A menționat că, pe lângă bucuria primirii premiului, îl încântă și faptul că printre laureați s-au numărat doi tineri, Diogen Băbuț și Daria Radu. Este de părere că „este foarte bine să scoatem în evidență aceste valori pe care le avem și să le dăm un imbold să muncească și mai mult”.
Articolul integral îl puteți citi în numărul din 31 octombrie 2026
Stela NEDA BULIC
