Recensământul populației, ca formă de colectare și prelucrare statistică organizată și sistematică a diverselor date referitoare la populația unei anumite unități teritoriale sau țări, este foarte important, printre altele, pentru cercetarea caracteristicilor dezvoltării demografice. Pe lângă caracteristicile vitale, sunt foarte importante mișcarea, în primul rând, naturală (creșterea naturală, fertilitatea etc.) și mișcarea mecanică a populației (migrația), analiza și cercetarea cauzală a structurii populației (biologice, economice, educaționale, naționale, confesionale etc.) pentru cercetarea demografică. Interpretarea datelor obținute este foarte importantă pentru a constata starea actuală a populației, precum și proiecțiile și previziunile tendinței demografice în viitor.
În urmă cu câteva luni au fost publicate datele oficiale ale recensământului populației din 2022, care indică un viitor demografic nu foarte promițător. Numărul locuitorilor din Republica Serbia este mai mic cu aproximativ jumătate de milion. Poporul majoritar și majoritatea minorităților naționale (cu excepția bosniacilor, albanezilor, rușilor și iugoslavilor declarați) au înregistrat o scădere a numărului membrilor lor din cauza creșterii naturale negative (-10,9‰) și a emigrării intense din motive economice, în primul rând către țările UE. Pentru ca o națiune să supraviețuiască, este necesar să se asigure reproducerea simplă prin naștere, ceea ce se ridică la 2,1 copii per femeie în perioada reproductivă. Rata totală de fertilitate pe teritoriul Republicii Serbia (fără Kosovo și Metohija) pentru perioada 2011-2018 a fost între 1,4 și 1,5 copii pe femeie, ceea ce reprezintă o valoare mult sub rata care asigură o simplă reînnoire a populației și indică o tendinţă de depopulare pronunţată a populaţiei.
Primele recensăminte ale populației din Monarhia Habsburgică au fost efectuate în al doilea deceniu al secolului al XVIII-lea, în timp ce primul recensământ oficial pe teritoriul Principatului Serbiei a fost efectuat în al patrulea deceniu al secolului al XIX-lea, în perioada eliberării de sub dominaţie otomană. De la primul recensământ oficial al populației din Principatul Serbiei, efectuat în 1834, și până la cel mai recent, în 2022, au fost efectuate 23 de recensăminte. Spre deosebire de recensămintele care s-au efectuat pe teritoriul Monarhiei Habsburgice, ulterior Monarhiei Austro-Ungare (Dunăreane), recensămintele populației din Principatul Serbiei s-au caracterizat prin „inexactitate și erori evidente, acuratețea informațiilor culese despre populație (în special până în 1866), comparabilitatea limitată și fiabilitatea rezultatelor obținute, cauzate de eșecurile ocazionale în acoperire, diferențe semnificative în numărul de caracteristici între recensăminte, neprocesarea tuturor informațiilor colectate, precum și diferite niveluri teritoriale ale rezultatelor publicate” (Radovanović, S., 2005, 38). Recensăminte din urmă, efectuate încă din 1884, au fost aliniate metodologic cu principiile moderne ale statisticii, necesare realizării unor cercetări empirice ceva mai de calitate și mai sigure. În cazul nostru, este extrem de important să analizăm datele etnostatistice care indică cel mai apropiat de numărul real de membri ai minorității naționale române din Serbia, de pe ambele maluri ale Dunării.
Dr. Dragan M. Stojanjelović
Articolul integral îl puteți citi în numărul 35 din 2 septembrie
