Prima școală românească din Banatul sârbesc

În ceea ce îi privește pe românii din Srediștea Mare, desigur că personalitatea centrală în această poveste este Vasile diaconul. Acesta înființează la Srediște o școală, despre care considerăm că este prima școală românească din Banatul sârbesc, „în care acesta a propus, pe lângă mai multe științe, și măiestria zugrăviei”.

Cursurile se desfășurau în limba română, iar mai târziu și în limba sârbă, la fel ca și serviciul divin în biserica din localitate în care în perioada 1768-1819 a slujit fiul lui Vasile, preotul Eustatie Diaconovici. După unii autori, Eustatie Diaconovici a slujit ca preot concomitent și la Srediștea Mică. Anume, Eustatie figurează ca paroh la Srediștea Mică în protocoalele botezaților și răposaților, găsite în Arhivele Istorice din Biserica Albă, pentru perioada anilor 1778-1786. Eustatie Diaconovici a decedat în anul 1823 la vârsta de 92 de ani, la slujba de înmormântare participând preoții din Srediștea Mare, Srediștea Mică și Jamul Mic.

Grigore Diaconovici, fiul lui Eustatie, a slujit la Srediștea Mare mai întâi ca diacon (din 1814), apoi ca paroh adjunct pe lângă tatăl său (din 1818), capelan (1819), și în sfârșit ca paroh, în perioada anilor 1823-1826. Din conscripția parohială din anul 1807, găsită în arhiva parohială din Srediștea Mare, am aflat cine au fost membrii familiei Diaconovici, de la numărul de casă 246, în acest an: iereul Eustatie, Iovan, fiul (nu se poate descifra al cui fiu este), Maria, soția lui Iovan și Elizabeta din Vârșeț (pe care la fel nu o putem identifica cine este), după care urmează preotul Grigore Diaconovici, fiul lui Eustatie, Marta (soția lui Grigore, decedată în 1837), apoi copiii lor Persida, Natalia, Ana, Dimitrie, Pavel și Elisabeta, cât și un servitor, care trăia în casa lor, la numărul de casă 3, pentru ca mai târziu familia să se mute în casa de la numărul 246. Pe baza conscripției parohiale nr. 3, din anul 1842, am stabilit că Pavel Diaconovici, fiul preotului Grigore, a continuat să trăiască cu familia sa în această localitate, fiind amintiți următorii membrii ai familiei sale, la numărul de casă 246: Pavel, agricultor de profesie, născut în 1813, Maria, soția lui Pavel (n. 1813), apoi copiii lor Ana (1831), Ecaterina (1836), Drăghina (1838), Nicolae (1842) și Simeon (1847).

dr. Mircea MĂRAN

Articolul integral îl puteți citi în numărul 8 din 24 februarie