Dacă citim Vechiul Testament de la cap la coadă observăm că, nu doar poporul evreu, ci și alte popoare (nu neapărat orientale), aduceau jertfe de sânge, adică scrificau animale, nădăjduind în iertarea păcatelor personale, familiale sau ale poporului, ritualul sacrificării fiind bine stabilit. Mai mult decât atât, mărimea animalului sacrificat era stabilit în funcție de gravitatea păcatelor.
Astfel, citim în Biblie că Fecioara aduce jertfă de curățire doi porumbei şi doi pui de turturică, dar pentru păcate mai grave se aduceau fie miei, țapi (,,țapul ispăşitor”), berbeci sau chiar viței, dar doar animale de parte bărbătească. Toate aceste jertfe, prin caracterul lor simbolic, urmăreau să pregătească poporul evreu pentru venirea lui Mesia. Evreii „răsplăteau” prin aceste jertfe pe Dumnezeu şi cereau iertarea păcatelor şi mila Lui, cu speranța că nu vor fi osândiți pentru păcatele lor.
Odată cu venirea lui Hristos, pentru noi ca şi creştini, nu mai sunt necesare aceste jertfe de ,,ardere-de-tot”, pentru că Hristos a vărsat propriul sânge pe Crucea Golgotei pentru păcatele tuturor și prin jertfa Lui, toți ne-am mântuit, după cum spune Cartea Sfântă, dar şi Sfinții Părinți ai Bisericii. Prin jertfa Sa, El a şters păcatele noastre şi a rupt ,,zapisul” cel greu al păcatelor, restaurând prin Moartea şi Învierea Sa întreaga natură umană şi anulând jertfele sângeroase din Vechiul Testament, jertfa Lui supremă şi universală, făcând inutilă ori ce fel de altă jertfă sângeroasă.
,,Vițelul de aur” reprezintă pentru noi ca şi creştini, vițelul făcut din aur, la care s-au închinat evreii în aşteptarea lui Moise, lucru pentru care au fost pedepsiți, dar reprezintă în același timp şi „închinarea” noastră personală, adică subjugarea noastră în fața patimilor şi a viciilor.
Pr. Petru Berbentia
Articolul integral îl puteți citi în numărul 24 din 15 iunie
