Balcicul este unul dintre cele mai atrăgătoare destinații turistice din Bulgaria. Așezat pe malul Mării Negre, în imediata apropiere a frontierei cu România, Balcicul a fost pământ românesc până în 1940 când Bulgaria dobândește Cadrilaterului numit și „Dobrogea de Sud”.
Pe lângă Castelul din Balcic, locul de suflet al Reginei Maria, vizitatorii sunt încântați de Grădina Botanică Balcic, amplasată în jurul castelului pe o suprafață de 65 000 de metri pătrați. Decoratorul Jules Jannin din Elveția a fost cel care multitudinea speciilor de arbori și plantate aduse aici le-a clasificat și amplasat în numeroasele grădini de vis care inspiră liniște și trezesc admirație, Astfel, nu întâmplător, Majestatea Sa și-a exprimat dorința ca inima să-i fie depusă aici, în acest paradis de la malul Mării Negre, în micuța capelă Stella Maris.
Construcția palatului a început în anul 1924 iar doi ani mai târziu a început proiectarea și construirea imensului parc, alcătuit dintr-o serie de grădini, fiecare purtând un nume: „Aleea Vinului”, „ Aleea Secolelor”, „Terasele Suspendate”, „Grădina lui Alah”, „Grădina Curtea Engleză”, „Grădina cu oglinda de apă în formă de cruce”, „Podul palatului”, „Podul Suspinelor”, Moara Veche”, „Fântâna de argint”, „Fântâna Albă” cu alei de piatră aduse din Maroc, „Fântâna Chantal”, „Grădina cu cactuși, „ Grădina Ghetsemani…
Am avut norocul și bucuria să vizitez acest colț de rai, găsindu-mă, acum câțiva ani buni, în vizită la verișoara mea Eleonora, stabilită în frumosul oraș de pe malul Dunării, Tulcea. Împreună cu soțul ei, distinsul doctor oncolog, Nicolae Georgescu, din păcate, în prezent, plecat la cele veșnice, mi-a făcut o surpriză – o zi la Balcic. Din cele citite, am cam știut despre ce este vorba, dar, intrând pe poarta domeniului din Balcic, mi-am dat seama că imaginația unei ființe umane, oricât de bogată ar fi, nu poate concepe atâta frumusețe adunată într-un singur loc.
Eufrozina GREONEANȚ
Articolul integral îl puteți citi în numărul 27 din 6 iulie
