Traian s-a născut în anul 1950 la Grebenaț. Școala primară a absolvit-o în localitatea natală. Provine dintr-o familie de țărani care se ocupau cu agricultura. Bunicul lui Traian a fost apicultor, având grijă de mai multe familii de albine. Traian l-a însoțit adesea pe bunicul său la verificarea stupilor, iar astfel a îndrăgit și el albinele. A lucrat mai bine de 30 de ani în străinătate, până când s-a pensionat. Acum a împlinit frumoasa vârstă de 74 de ani. Este căsătorit cu Maria și împreună au doi fii și trei nepoți. Traian are o viață împlinită, deoarece a realizat tot ce și-a dorit. S-a întors cu mare bucurie în satul natal, unde își petrece în liniște zilele de pensionar.
Traian ne-a vorbit despre anii tinereții și despre pasiunile lui de care era preocupat. Părinții lui erau agricultori, dar tatăl său se ocupa și de creșterea oilor de rasă. Avea în jur de 120 de oi pe care le ducea la pășunat. Grebenațul era cunoscut ca o localitate de codru unde oieritul era cea mai prețuită îndeletnicire. Aici se găseau suprafețe întinse de pășuni potrivite pentru creșterea oilor. Primăvara, când răsărea iarba, scotea oile la stâna din apropierea satului, unde erau ținute până la prima zăpadă, după care le aducea și le adăpostea în șopronul de acasă.
Când au ajuns anii de însurat și a împlinit vârsta de 19 ani, Traian s-a căsătorit, în 1969, cu soția sa, Maria. Din căsătoria lor s-au născut doi copii: Gheorghe și Ionel. Părinții lui au ajuns la bătrânețe, astfel că Traian a continuat să se ocupe cu agricultura. După ce copiii au crescut, în anul 1981, Traian a decis să plece împreună cu soția la muncă provizorie în Italia, prin intermediul unor consăteni care erau stabiliți în Italia de o vreme îndelungată. Datorită faptului că localitatea Grebenaț era un sat bogat în vânat, în special în mistreți, mulți vânători străini erau interesați de acest teren deosebit. Traian avea în Italia câțiva consăteni, care erau prieteni cu niște vânători pasionați din Italia. Au venit împreună la Grebenaț, unde l-au cunoscut pe Traian, care era și el un vânător pasionat. Traian era pe atunci membru al Asociației Vânătorilor din sat și mergea la vânătoare împreună cu prietenii din Italia. Au devenit prieteni nedespărțiți și, după o perioadă nu prea lungă, Traian a fost invitat să plece în vizită la prietenii lui din Italia. Aici a găsit un post de muncă potrivit. S-a angajat ca muncitor pe o plantație viticolă într-un orășel din Italia.
Norocul a fost de partea lui, astfel că după o perioadă, i-a făcut o vizită băiatul cel mare, Gheorghe, când acesta a împlinit vârsta de 18 ani. I-a plăcut acest mediu, astfel că a decis să rămână alături de părinții lui. S-a angajat la o firmă particulară din apropierea podgoriilor unde era angajat tatăl lui. După absolvirea școlii medii, fiul cel mic, Ionel, s-a stabilit și el la părinți în Italia, unde locuiește și în prezent. Toți membrii familiei lui Traian au devenit cetățeni ai Italiei, dar și-au păstrat și cetățenia Serbiei.
Traian se mândrește cu faptul că întreaga lui familie este stabilită în Italia. Are trei nepoți născuți în Italia.
Depănându-și amintirile, Traian ne-a mărturisit că, în Italia, la început i-a fost destul de greu, deoarece nu cunoștea limba italiană. Însă, pe parcurs, s-a descurcat, pentru că limba italiană are multe cuvinte similare cu limba română. Traian a lucrat la început pe o plantație viticolă, unde locuitorii cultivau de multe decenii vița-de-vie și produceau vin de calitate superioară. Lui Traian nu i s-a părut greu să lucreze în podgorie, astfel că a îndrăgit viticultura atât de mult, încât a rămas la proprietarul care se ocupa cu producția viticolă până la pensie. Gazdele lui l-au prețuit foarte mult, pentru că era un om harnic și descurcăreț. I-au fost încredințate multe activități responsabile, pe care le-a dus la bun sfârșit. Patronii săi au știut să respecte acest lucru, și de fiecare dată a fost recompensat în mod adecvat, ceea ce pentru el însemna foarte mult.
Silvia MĂRGAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 37 din 14 septembrie
