Ion Rotariu Cordân a mai adăugat: – O succintă povestire de acum mai bine de o sută de ani de la participarea corului din Coştei la marea manifestare de la Bucu reşti –organizată cu prilejul mar cării a 1800 de ani de la descăleca rea împăratului Traian în Dacia. După cum se ştie, părintele Avram Corcea avea prieteni la Dieta din Budapesta şi a obţinut paşapoar te pentru trecerea în ţara mamă. S-au adunat cu toţii la Baziaş, de la Baziaş au plecat cu vaporul şi au ajuns la Bucureşti.
Ce s-a întâmplat între timp cu repertoriul corului? Cum s-a juns la un asemenea succes a unui cor dintre atâtea coruri mari şi tari, cum a fost al lui Ion Vidu, al lui Dumitru Georgescu-Kiriac, atâţia mari compozitori…!? Avram Imbroane a fost teolog la Cernăuţi şi s-a împrietenit cu Ieraclie părintele, tatăl lui Cipri an Porumbescu. După moartea acestui mare compozitor părin tele Ieraclie găseşte că există un cor în satul lui Avram Imbroane şi îi dă partituri (sigur naţiona le) pe versuri de Alecsandri, pe versuri (mai făcute) de Ciprian Porumbescu şi le aduce la Coştei unde se fac pregătirile cu diferite piese cum e „Ceasul rău”, „Tabăra română”, „La arme”, pe când alte coruri nu aveau aceste cântece să le cânte.
Au ajuns acolo şi le-au cântat printre atâtea coruri şi la acea mare manifestare care a fost în anul 1906, aşa cum spun şi zi arele vremii. La jubileul de la 1906, cântau în faţa casei regale, a rege lui şi reginei, cânta corul nostru şi juriul îi acordă Diploma de onoare şi Medalia de aur. După termina rea manifestării, unicul cor care a mai rămas două săptămâni să mai cânte la Castelul Peleş, să-i mai asculte regele Carol cu Eli zabeta, familia regală, miniştri… Au fost duşi apoi să colinde şi la Cosntanţa…
Iată numai un cântec, ce spu neau versurile astea: „Auzi depar te strigă sclavii / Şi asupriţii către noi / E glasul mândrii Basarabii / Ajun-sa ziua de apoi // E sora noastră cea mezină / Gemând sub lutul de carbol / Legat în lanţuri a ei mână / De ştreang târând a ei odor // Şi-acum poate nu mai doarme / Aşteaptă moartea de la câini / La arme, la arme, fraţi români // Iar tu iubită Bucovină / Diamant din stema lui Ştefan / Ajunsai roabă şi cadână / Pe mâi ni murdare de jidani // Ruşinea ta nu are seamăn / Pământul sfânt e pângărit / Mişel şi idiot şi infam / Cel ce-ar mai sta la suferit // Şi acuma trâmbiţi sună alarmă / Sus cu stindardul sfintei mâini / La arme fraţi români”.
Articolul integral îl puteți citi în numărul din 15 august 2026
IOAN BABA
