În cadrul manifestării „Zilele Coșteiului 2026” s-au desfășurat numeroase evenimente, fiecare cu specificul și frumusețea sa. În relatarea de ansamblu nu a fost însă posibil să acordăm fiecărui moment spațiul pe care îl merită. De aceea, revenim asupra unuia dintre cele mai vii și mai colorate segmente ale manifestării – „Coș de tei ca la Coștei – Roadele verii”, organizat de Asociația Femeilor „Valea Teiului” din Coștei.
La Coștei, tradiția nu este doar evocată, ci trăită, prin costume, țesături, obiecte vechi și roadele pământului, toate mărturii ale unei moșteniri transmise din generație în generație. Din această perspectivă privim „Coș de tei ca la Coștei – Roadele verii”, ajunsă la cea de-a IV-a ediție.
Dincolo de program, participanți și concursuri, prezentate în numărul trecut, manifestarea are o dimensiune mai profundă: aceea a patrimoniului, memoriei și identității comunitare. Chiar denumirea sa este simbolică: coșul de tei evocă satul de altădată și meșteșugul, iar „roadele verii” – legătura cu pământul, munca și belșugul. Astfel, coșul devine o metaforă a comunității, în care se adună tradiții, amintiri și valori păstrate peste generații.
Sâmbătă, 8 august, spațiul din jurul Scenei de Vară din Coștei a devenit un loc al memoriei vii. Asociația Femeilor „Valea Teiului”, în colaborare cu SCA „Mihai Eminescu” și Comunitatea Locală, a reunit asociații din Serbia și România într-o expoziție etnografică bogată în costume, țesături, obiecte tradiționale și roade ale verii.
În satele din Banat, femeile au fost dintotdeauna păstrătoare ale patrimoniului familial și comunitar, conservând și transmițând generațiilor următoare costume, cusături, rețete, obiceiuri și tradiții.
Asociația Femeilor „Valea Teiului” continuă, într-o formă adaptată prezentului, această misiune. Prin organizarea celei de-a IV-a ediții, femeile din Coștei demonstrează că tradiția rămâne vie atunci când este scoasă din spațiul exclusiv al amintirii și readusă în viața comunității.
Acest lucru a fost subliniat și de prof. Veronica Ștefan, președinta Asociației Femeilor „Valea Teiului”, care a vorbit despre dragostea și dăruirea cu care femeile din Coștei au pregătit manifestarea, definind expoziția drept o punte între trecut și prezent și, în același timp, o inspirație pentru viitor.
Este, de altfel, una dintre ideile fundamentale ale patrimoniului viu: nu este suficient să păstrăm obiectele, trebuie să păstrăm și sensul lor. O piesă de port tradițional expusă nu reprezintă doar un obiect vestimentar. Ea vorbește despre gustul estetic al unei comunități, despre tehnici de lucru, materiale și culori, dar și despre felul în care generațiile de odinioară își exprimau apartenența la un anumit spațiu cultural.
Participarea asociațiilor din Serbia și România a conferit manifestării o dimensiune aparte. La Coștei s-au întâlnit asociații de femei din mai multe localități: „Satul voievodului” din Voivodinț, „Zoruca 1333” din Sărcia, „Vrščanke” și „Naše zlatne ruke” din Vârșeț, „La gură de ogășel” din Mesici, „Pro Art” din Nicolinț, „Uljmanke” din Uljma, „Bogastvo različitosti” din Gudurica, Asociația Culturală „Reșița Română” din Reșița și, firește, gazdele de la „Valea Teiului”.
Diversitatea participanților arată că patrimoniul poate deveni un important mijloc de apropiere între comunități. Fiecare asociație a venit cu propriile elemente identitare, însă, puse împreună, acestea au conturat un univers cultural în care diferențele nu separă, ci îmbogățesc.
Într-un Banat definit de-a lungul timpului prin conviețuire și multiculturalitate, asemenea întâlniri depășesc caracterul festiv. Ele creează legături între oameni, favorizează schimbul de experiență și descoperirea reciprocă a tradițiilor.
Concursurile pentru „Cel mai frumos stand” și „Cel mai frumos coș de fructe” au adus firesc și componenta competițională. Dincolo de clasamente, adevărata miză a unor asemenea concursuri rămâne stimularea creativității și preocuparea pentru valorificarea tradițiilor.
Poate că imaginea cea mai sugestivă a zilei nu este însă cea a unui podium, ci aceea a standurilor așezate unul lângă altul. Fiecare a spus o poveste despre comunitatea pe care a reprezentat-o și fiecare participant a adăugat o piesă la mozaicul tradițiilor bănățene.
Ajunsă la cea de-a IV-a ediție, manifestarea începe să-și construiască propria tradiție. Iar aceasta este poate cea mai frumoasă reușită: un eveniment creat pentru a păstra moștenirea trecutului devine, la rândul său, parte din memoria culturală a prezentului.
La Coștei, un simplu coș de tei poate spune povestea unui sat. Iar imaginile pe care le aducem în fața cititorilor spun, dincolo de culoarea și frumusețea unei zile de sărbătoare, povestea unei comunități care știe să-și transforme moștenirea în continuitate.
Articolul îl puteți citi în numărul din 22 august 2026
Text şi fotografii:
Denis STRATULAT
