Pentru Mihaela Picioane, folclorul nu este doar o activitate artistică, ci o parte importantă a vieții, a sufletului și a identității sale. A început să danseze din primele zile de grădiniță, iar de-a lungul anilor a trecut de la rolul de dansatoare la cel de coregrafă, ducând mai departe tradiția și dragostea pentru dansul popular către tinerele generații.
Mihaela s-a născut în anul 1992, la Vârșeț. A absolvit Școala Elementară „Olga Petrov Radišić” din Vârșeț, după care și-a continuat studiile la Liceul „Borislav Petrov Braca”. Ulterior, a urmat studiile universitare la Timișoara, la Universitatea de Vest, Facultatea de Sociologie și Psihologie, unde a absolvit studiile de licență și masterat în domeniul sociologiei, cu specializarea asistență socială.
Din anul 2017, lucrează ca asistent social de specialitate la Centrul pentru Asistență Socială din Vârșeț. În perioada studenției, a participat la mai multe conferințe și activități de specialitate dedicate asistenței sociale, incluziunii sociale, egalității de șanse și problemelor cu care se confruntă tinerii.
Dar, după cum spune vorba din bătrâni, soarta te duce acolo unde trebuie să ajungi. Mihaela a ajuns la Nicolinț, căsătorindu-se cu Aurel din familia Picioane, a lu’ Dumbrăvan, așa cum i se spune în limbajul local. Și aici a ajuns tot dintr-o întâmplare legată de folclor. Participând cu Ansamblul „Tinerele condeie” la Festivalul de Folclor și Muzică Românească de la Seleuș din anul 2009, unul dintre membrii grupului de dansatori din Nicolinț nu avea cu cine să danseze, partenera lui fiind bolnavă, iar Mihaela a acceptat și și-a schimbat repede catrințele cu altele caracteristice pentru portul nicolincean și a reușit să facă față pe scenă. Astfel, l-a cunoscut pe Aurel, și-au urmat împreună studiile universitare în orașul de pe Bega, iar povestea lor de dragoste și căsnicia le-au adus cel mai frumos dar – pe fiica Alexandra, născută în anul 2019.
Folclorul, o iubire începută în copilărie
Deși și-a construit o carieră profesională în domeniul asistenței sociale, folclorul a rămas permanent prezent în viața sa. Din anul 2003 până în 2011, Mihaela a fost membră activă a SCA „Luceafărul” din Vârșeț. Începând cu anul 2007, a activat în cadrul Ansamblului Folcloric și Cenaclului Literar „Tinerele Condeie” din Vârșeț, unde a făcut parte și din corul „Crăițele”.
Alături de Ansamblul Folcloric „Luceafărul”, a participat la numeroase festivaluri și spectacole, atât în țară, cât și peste hotare, ajungând în Bulgaria, Grecia și România. În anul 2008, ansamblul a participat la Festivalul „Iarba verde de acasă” din București, iar în 2009, la Festivalul Internațional „Lucian Blaga” din Lugoj.
Anii de facultate au reprezentat o perioadă de pauză în activitatea sa folclorică, deoarece timpul și posibilitățile nu i-au permis să continue. Cu toate acestea, pasiunea nu a dispărut. În perioada 2024–2025, Mihaela a revenit în cadrul Ansamblului Folcloric „Luceafărul”, iar ulterior și-a început activitatea ca şi coregrafă la Centrul Artei Populare din Nicolinț.
Revenirea la Ansamblul Folcloric „Luceafărul” a fost, pentru Mihaela, mai mult decât o simplă întoarcere la o activitate din trecut. A fost o redescoperire a unei pasiuni care a rămas prezentă în sufletul ei chiar și în anii în care nu a putut participa activ. Această revenire avea să-i deschidă și o nouă etapă, cea în care a început să privească dansul nu doar prin ochii unei dansatoare, ci și din perspectiva unui coregraf.
Un drum spre coregrafieînceput întâmplător
Trecerea de la dansatoare la coregrafă nu a fost un plan pe care Mihaela l-a avut de la început. Totul a pornit, după cum spune chiar ea, întâmplător: „Nu m-am gândit că în viața mea mă voi ocupa de montarea unei coregrafii. A fost întâmplător. Într-o zi m-a sunat prietenul meu, Stivi Miuță, să mă întrebe dacă pot să-l ajut la niște dansuri și la o coregrafie pe care o pregătea cu un grup de copii din Nicolinț, deoarece el a avut niște obligații și nu a putut singur. Eu am acceptat și astfel, cu aceste dansuri, a început și calea mea.”
Astfel, prima sa experiență în calitate de coregrafă a fost alături de grupa mai mică de copii, cu vârste cuprinse între 5 și 15 ani, care activa în cadrul Centrului Artei Populare din Nicolinț, coordonat de Alexandra Lelea. Împreună cu Stivi Miuță, a pregătit o coregrafie cu care copiii au participat la Festivalul Copiilor de la Satu Nou, în anul 2024.
După această experiență, Mihaela a început să se formeze singură ca şi coregrafă, activând în cadrul CAP din Nicolinț. Prima coregrafie pe care a prezentat-o independent a fost cea pregătită pentru grupul de fete, prezentată la Marele Festival de Folclor al Românilor din Voivodina, desfășurat anul trecut la Ecica. Anul următor, a pregătit coregrafia pentru copiii care au participat, din nou, la Festivalul Copiilor de la Satu Nou.
Într-o perioadă în care tradițiile populare se află într-o continuă schimbare, rolul celor care aleg să le păstreze și să le transmită mai departe devine tot mai important. Pentru Mihaela, acest lucru începe cu cei mai mici. Prin fiecare repetiție, prin fiecare dans și prin fiecare costum popular purtat pe scenă, copiii descoperă o parte din cultura comunității din care provin. Alături de Centrul Artei Populare din Nicolinț, a participat la mai multe manifestări culturale, iar în ultima perioadă a început o colaborare cu Ansamblul Folcloric „Junii Timișului” din Timișoara.
Culesul strugurilor și viile Nicolințului, aduse pe scenă
Un moment de care Mihaela este în mod special legată este pregătirea pentru Marele Festival de Folclor al Românilor din Voivodina, desfășurat în perioada 14–15 august la Nicolinț. Mihaela menționează:
„Pentru că programul inaugural trebuie, de obicei, să ilustreze o latură a vieții tradiționale din localitatea unde are loc festivalul, s-au dezbătut mai multe opțiuni. Și, împreună cu soțul meu, Aurel, am ajuns la concluzia că cea mai potrivită temă a scenografiei ar fi culesul strugurilor și povestea viilor din Dealul Dâlmei, potențând, astfel, importanța pe care au avut-o din vremurile străvechi și încă o mai au în viața nicolincenilor. Ideea a fost îmbrățișată și de Alexandra Lelea, președinta Centrului Artei Populare, care a avut încredere în munca mea, astfel că m-am ocupat de cele două coregrafii. Am încercat ca totul să fie cât mai autentic, astfel că pe scenă am adus teascul necesar pentru zdrobitul strugurilor și două rânduri de viță-de-vie, realizate cu multă pricepere de soțul meu, Aurel. Vreau să menționez că textul pentru montajul video de la începutul programului inaugural și textul scenetei incluse în programul inaugural au fost semnate de dr. Eufrozina Greoneanț.”
Dansul tradițional prezentat pe scena festivalului a fost realizat de Mihaela împreună cu maestrul Ion Gheaur, iar jocul stilizat a fost creat de ea singură. Pentru Mihaela, reușita acestui moment s-a datorat, în primul rând, membrilor formației de dansatori și muncii întregii echipe: „Datorită tinerilor care au avut dorința și încrederea în mine și în noi toți, a fost atât de reușit acest festival. Ne-am pregătit mult timp, începând din luna februarie, astfel că a fost o perioadă foarte lungă, cu multă răbdare, înțelegere, emoții, sacrificii și oboseală. Este cert că la reușita festivalului au merite nicolincenii noștri – Alexandra Lelea, președinta Centrului Artei Populare, care a fost mereu alături de noi, primarul satului, Mircea Dalea, preotul Manuel Ianes, parohul Bisericii Ortodoxe Române, Asociația de Femei «Pro Art», cadrele didactice de la școala din localitate, părinții tinerilor care au urcat pe scenă, oameni de bună-credință din satul nostru, cu toții împreună reușind să facem ca ediția din acest an a Marelui Festival de Folclor al Românilor din Voivodina să fie una deosebită”, mărturisește Mihaela.
În același timp, Mihaela îl amintește și pe Ilia Vinu, care a fost alături de ei pe tot parcursul pregătirilor și i-a ajutat cu melodiile și dansurile vechi pe care le-a cântat, încă din anii tinereții, împreună cu regretatul Ionel Corneanu: „El le știe și în ziua de astăzi și ne-a ajutat foarte mult. Dansurile nu ar fi fost atât de reușite fără colaborarea cu el”, spune Mihaela.
Articolul integral îl puteți citi în numărul din 3 octombrie 2026
Magdalena LUKIĆ
