Spiritualitate

Înălţarea Domnului – o despărțire?

Înălţarea Domnului – o despărțire?

Dragi cititori români ai ziarului nostru românesc, vreau neapărat să răspund la o nelămurire: prin Înălțarea la cer, Hristos a părăsit pe ucenici? Ne-a părăsit pe noi?

La 40 de zile de la luminatul praznic al Învierii Domnului sau Sfintele Paşti, şi cu 10 zile înainte de sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh sau a Rusaliilor, Biserica prăznuieşte cu mare bucurie duhovnicească Înălţarea la cer cu trupul, a Mântuitorului Iisus Hristos sau ,,Ispasul”, minune petrecută pe Muntele Măslinilor. Anul acesta sărbătoarea se prăznuiește în 13 iunie.

Este una din cele mai vechi sărbători creştine, fiind amintită pentru prima dată de Eusebiu din Cezareea, în lucrarea ,,Despre sărbătoarea Paștilor”, scrisă în anul 332 d.Hr. Autorul ne spune că Înalțarea Domnului era sărbătorită, la începutul creștinismului, odată cu Rusaliile, adică la 50 de zile de la Înviere. De-abia către sfârșitul secolului al IV-lea și începutul secolului al V-lea, Înalțarea Domnului s-a separat de cea a Pogorârii Sfântului Duh, fiind prăznuită mai înainte de Rusalii, dată care a rămas neschimbată de atunci și până astăzi.

Sfântul Ioan Gură de Aur numeşte sărbătoarea Înălțării „ziua cea mare, cea cinstită şi cea luminoasă a Celui Răstignit”, iar Sfântul Antonie al Alexandriei, Sfântul Grigorie de Nissa şi Fericitul Augustin au scris cuvântări foarte frumoase, care sunt de folos și astăzi.

În Simbolul Credinţei (Crez), mărturisim că Iisus Hristos s-a născut la ,,plinirea vremii” (conform Epistolei către Galateni, cap. 4, vers. 4), din Fecioara Maria, ca Fiu al lui Dumnezeu ,,Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut om. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat. Şi a înviat a treia zi, după Scripturi. Şi S-a înălţat la ceruri şi șade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăși va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit”.

Pr. Petru BERBENTIA

Articolul integral îl puteți citi în numărul 23 din 8 iunie