Bucurându-ne încă din plin de lumina sfântă a biruinţei lui Hristos asupra morţii, suntem în această lună pe drumul dintre Înviere şi Cincizecime ( Rusalii) și urcăm fiecare treaptă care duce către ,,foişorul de sus” unde ne aşteaptă baia de viaţă făcătoare a Pogorârii Duhului Sfânt.
Spun toate acestea pentru că exisistă un adevăr important, pe care suntem obligați să-l reţinem, acela că Învierea nu este punctul culminant al devenirii noastre, ci este momentul crucial care ne deschide posibilitatea să ne umplem de ,,preaplinul Dumnezeirii”, din moment ce ne-am curăţit simţirile şi am înviat odată cu Hristos la o viaţă nouă. Cu alte cuvinte, suntem acum pe drumul care ne duce de la iluminare la desăvârşire sau la îndumnezeirea noastră, care nu este nimic altceva decât unirea tainică cu Hristos, cu Mirele nostru ceresc, pentru că acest adevăr este ascuns tainic în praznicul Cincizecimii.
Despre multe alte aspecte deosebit de importante pentru viaţa noastră duhovnicească voi avea ocazia să mă exprim pentru dumneavoastră, iubiți români, cititori ai sptămânalului ,,Libertatea”, dar până atunci avem datoria de a ne opri pentru câteva clipe la icoana Sfântului Împărat Constantin şi a mamei sale, Împărăteasa Elena, pe care Biserica îi sărbătorește și îi pomenește cu multă smerenie în fiecare an, la 21 mai, pentru că ei s-au arătat a fi, prin ceea ce au realizat, ,,întocmai cu Apostolii”, cum îi numesc cântările noastre bisericești. Pentru că am scris și altădată despre ei, nu voi detalia acum viaţa lor ci mă voi opri doar la câteva aspecte, deosebit de importante pentru viața creștină.
Pr. Petru BERBENTIA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 21 din 25 mai
