Nu exista sfat pe care nu poți să-l dai. Altă treabă, un exemplu cu o experiență proprie. (Un bun exemplu e cu mult mai bun, decât o mie de lămuriri.)
Știm că sămânța de roșii germinează de minune, când are toate condițiile. Așa a și fost. Afară s-a încălzit bine. Media între noapte și zi era de 16 grade. Am sădit semințele, într-un ghiveci, fără sa le ,,descânt” sau sa le ,,țin sub limbă”. Când după câteva zile s-a pornit a treia și a patra frunzuliță, le-am răsădit pe două straturi improvizate.
Pe prima foto, stratul respectiv, am sădit din timp cu două săptămâni la margine fasole. ( Să fixeze azot din aer). În centru stratului roșiile micuțe le-am sădit mult mai des ca de obicei. Pe al doilea strat, am afânat, le-am sădit mai răruț, le-am udat cu apa de ploaie la rădăcină si atât. Pe stratul cu fasole și roșii dese în centru stratului, afânez spațiul liber la a treia zi, stropind solul liber cu macerat de verdeață, apoi cu EM. La primul, nemijlocit la rădăcină nu torn nimic, numai pe spațiul solului la mijloc.
După cum se vede, diferența e mare între ambele straturi, din aceleași semințe, din același ghiveci. Concluziile vor urma după roada recoltata la toamnă. Ce putem înțelege acum? -Pe primul strat roșiile cresc în concurență. Dar, au nutriție ca la sanatoriu, alături. Dorința lor este să se mute acolo unde este hrana. Nu au picioare și au să aibă șansa să se mute cu semințele din fruct. -Pe al doilea strat, roșiile mai mici, cresc liber fără grabă, fără nutriție adăugată, numai apă de ploaie la rădăcină. Vezi foto. (Nu așteptam să fie așa mare diferența).
Ion CAZACU
Articolul integral îl puteți citi în numărul 26 din 29 iunie
