Proprietarii castelului apar şi ca donatori şi binefăcători ai Bisericii Ortodoxe Române din Vlaicovăţ, participând ocazional şi la serviciul divin săvârşit în special la marile sărbători religioase. La biserica din Vlaicovăţ se păstrează şi azi potirul donat de Elena Mocioni în anul 1859 (desigur, cu ocazia cununiei sale cu proprietarul castelului).
Aflându-se întreaga familie la ţară, în anul 1881 a participat la Sfânta Liturghie celebrată de sărbătoarea Înălţării Domnului şi a Sfinţilor Constantin şi Elena, fiind totodată şi ziua onomastică a soţiei lui George Mocioni. La sfintele slujbe de la Vlaicovăț oficiate cu ocazia acestor sărbători a participat şi un număr deosebit de mare de săteni, care „cu mic cu mare veniră la sânta liturgie al cărei început îl signalisă sunetul clopotelor şi detunarea pivelor”. În acest an, Mocioni a donat bisericii „două icoane grandioase, una reprezentând pe apostolul Petru, cealaltă pe apostolul Pavel; un steag frumos şi stihari acomodate pentru ministranţi”. Cele două icoane se găsesc şi azi în cancelaria parohială, fiind însă absolut necesară restaurarea lor.
Împreună cu fraţii săi, Antoniu şi Andrei, intră în politică cu scopul apărării intereselor poporului român din Ungaria. Reuşeşte în trei rânduri să obţină mandatul de deputat pentru cercul electoral Moraviţa în parlamentul Ungariei, la alegerile din 1865, 1869 şi 1872. În timpul campaniei electorale din anul 1869, Mocioni a fost sprijinit de alegătorii români şi sârbi din Vârşeţ şi împrejurime, în ciuda presiunii făcute de aderenţii partidului lui Deak, din rândul funcţionarilor de stat, care îl susţineau pe Atanasie Raţ.
dr. Mircea MĂRAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 29 din 20 iulie
