În această familie din Nicolinț, și-au unit destinele Cornelia și Danilo Kuprešanin care, din cauza războiului declanșat în Croația, s-au refugiat în Serbia. Dragostea s-a înfiripat în inimile celor doi tineri, iar acum trăiesc în casa părintească a Corneliei. Aici se simt în largul lor și își pot trăi viața din plin, așa cum și-au închipuit-o ei. Acest cuplu se bucură de o viață împlinită pentru că în sufletele lor mereu îl poartă pe fiul lor, Nikola, care le este drag ca lumina ochilor. Mama Corneliei, Ana, le face totul pe plac și este cea mai fericită deoarece, cei dragi sufletului, sunt în jurul ei.
Nepotul este o parte din viața ei
Ana, mama Corneliei, este născută la Nicolinț. Școala cu 8 ani a terminat-o în satul natal. A trăit o perioadă din viață în America, iar apoi a revenit în satul natal. Se angajează pe postul de croitoreasă la Fabrica de confecții ,,Alkroj” din Alibunar. După 15 ani de muncă iese la pensie. Fiind pensionară, o mare parte din timpul liber și-l dedică îngrijirii florilor din curtea casei. Are mai multe pasiuni, dar cea mai îndrăgită îi sunt florile. Grădina din fața casei este împodobită cu multe flori mirositoare pe care le îngrijește cu mult drag. Se ocupă și de creșterea animalelor și păsărilor de curte pentru care depune mult efort. O altă pasiune este cultivarea zarzavaturilor și a legumelor plantate în grădina din spatele casei. Pregătește cu multă pasiune prăjituri tradiționale, dar și mâncăruri gustoase pe care le servește în ziua sfântă de duminică, când toți cei dragi se adună în jurul mesei.
Cornelia este născută în anul 1974. Școala primară a absolvit-o în satul natal, la Nicolinț. A absolvit Școala Medie de Economie și Comerț la Alibunar. Încă din băncile școlii primare, Cornelia îndrăgește folclorul și dansul popular. La îndemnul învățătoarei, Iconia Cuzma Živanović, se înscrie la secția de folclor, iar apoi s-a încadrat la Căminul Cultural, care în acea perioadă era condus cu mult entuziasm de Ionel Corneanu. Împreună cu formația de dansatori a Căminului Cultural din Nicolinț, Cornelia a cutreierat întreg Banatul participând la emulațiile culturale ale românilor de pe aceste meleaguri.
În anii tinereții, Cornelia a fost la muncă provizorie în Danemarca. După câțiva ani petrecuți în străinătate, Cornelia revine în satul natal. Îl întâlnește pe Danilo cu care se căsătorește din dragoste, iar din căsnicia lor se naște fiu lor, Nikola.
Cornelia are mai multe pasiuni, dar cea mai dragă sufletului îi sunt florile. ,,Iubesc florile de mult timp, de când eram mică. Ele au o energie pozitivă. Îmi place foarte mult să mă ocup de ele. Îmi plac florile de cameră și din grădină. Dețin mai multe florile de cameră cum sunt: orhideea, crassula, hibiscus, sanseveria, begonie și altele. Cactusul l-am cumpărat când avea o înălțime de 2 cm și acum a atins înălțimea de 2 m. La mine a împlinit vârsta de 20 de ani, îngrijindu-l cu mare dăruire de sine. La fel de dragi îmi sunt palmele care au o frumusețe deosebită. Îmi sunt dragi toate la fel și nu fac nicio deosebire între ele. Totuși, după părerea mea, fiecare floare este frumoasă în felul ei, are o frumusețe aparte prin care se deosebește de celelalte. Primăvara, florile sunt cele mai frumoase, mai ales când înfloresc și emană o căldură. În perioada de iarnă, florile necesită o îngrijire aparte și o atenție deosebită. Vara, mușcatele le scot afară, există unele specii de flori care au nveoie de soare, iar altele mai puțin. În fața casei am o grădină frumoasă cu flori. Am și flori de toamnă, crizanteme. Cele mai dragi îmi sunt florile de vara și de primăvară: hortenzia, trandafirul, iar cei mai preferați sunt trandafirii. Mai am și o sumedenie de plante decorative.
Am moștenit această pasiune pentru flori de la bunica mea. Bunicii mele i-au plăcut mușcatele. În fiecare zi am urmărit-o cum își îngrijea florile și cum le vorbea cu mare dragoste. Am învățat de la ea, cum să sădesc florile și să le îngrijesc până devin mari și frumoase. Oriunde plec și văd vreo floare frumoasă, nu pot să mă întorc fără să nu o aduc acasă. Ori o cumpăr, ori o primesc cadou. O prietenă mi-am oferit în dar o crăciuniță de care m-am bucurat foarte mult. Am observat că și florilor le place să li se acorde o atenție specială și îngrijire deosebită. Știu exact cărei specii de floare, unde îi convine locul mai luminos, sau mai întunecos, depinde de specie. Mă relaxez să stau de vorbă cu prietenele și să facem schimb de flori”, ne-a mărturisit Cornelia.
Silvia MĂRGAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 39 din 25 septembrie 2021
