Inițial m-am gândit să nu răspund ziarului Libertatea (care în data de 20 martie 2021 publică acel așa-zis interviu, prin care și-a permis să îngenuncheze în fața ridicolului lipsit de valoare, să scormonească prin 20 de ani în care Casa efectiv a fost continuu zidită, apoi să se afișeze cu păreri bazate pe presupuneri). Mi-am zis că Libertatea, totuși, măcar oficial are și director și redactor responsabil, așadar angajați responsabili cu ceea ce apare în ziar, poate că pentru aceștia e bine să răspund. Mâine, poimâine, se schimbă realitatea și să nu se spună că nu au fost informați – tăcerea unora înseamnă acceptare, iar ea durează deja de luni de zile! Înțeleg că ziarul Libertatea (care așa cum e azi, prin concept, încă mai apare în forma și conținutul pe care eu l-am creat, pagină cu pagină, zi de zi, an de an) este în cursul unei campanii de discreditare, defăimare, a imaginii mele. Accept! Demult am scris că nimic nu mă mai mișcă, iar una din cărțile mele de acum șapte ani poartă titlul A fost odată Libertatea. Nimic nu este întâmplător! Ultimul an la Libertatea e parcă o filă desprinsă din mitologie în care prinde viață blestemul prin care monștrii și zeii trădători se răzbună… iar după un precedent, știu, mărgelele continuu se vor deșira de la sine până la ultima mărgea, apoi urmează tăcerea. Din păcate nu sunt nici primul, dintre cei câțiva, față de care această Casă și-a arătat fața întunecată, dar aș vrea să fiu ultimul – deși, personal, cât am fost director, am încercat să protejez atât lumea, cât și Casa, de micile complexe și răutățile celor din jur, să creăm o insituție de vârf, modernă, a minorității noastre și categoric că am reușit.
În acest așa-numit răspuns al meu, nu prea aș avea despre ce să discut cu acel sau altul, Marinel Petrică, și de ce aș răspunde întrebărilor lui. Ceea ce el nu știe, eu nu-l mai pot învăța. Nu e jurnalist, nu e scriitor, nu a făcut nimic în viața culturală, literară, publicistică, în mass-media românească și îndeobște în lumea minoritarului român ca să înțeleagă alfabetul acestei limbi de zbucium și creație minoritară dar, el fiind încă student, și la propriu și la figurat, îl înțeleg, mai are de învățat. Aș putea să zic, dar nu-i zic: atunci când vei publica câteva sute de articole, vreo zece cărți, s-au măcar să semnezi șase rânduri de recenzie la vreo carte, măcar o analiză literară (așa cum se face la școala primară) când vei conduce vreo editură, măcar una mică, fie ea și virtuală, când îți vei lăsa amprenta creației în orice domeniu al identității românești… am putea vorbi. Nu că am putea vorbi, dar atunci vei fi în stare să valorifici și să apreciezi munca într-o casă de editură și presă. Iar dacă ar trebui ca tu, Marinel Petrică, să-i trasezi unei asemnea case proiecția de viitor, e clar că îi vei predestina dezastrul. Dar, chiar nici astea nu contează. Atunci ce ar conta?
Contează să înțelegi (știu că nu vei înțelege) că tu, Marinel Petrică, tu nu ești cel important, și alături de tine, cu atât mai puțin, fratele tău (reangajat de tine la Libertatea), niciodată nici nu ai fost important, mereu te-ai amăgit, ai avut speranțe deșarte și n-ai știut că cel care seamănă vânt, culege furtună. Marinel, oamenii care nu au integritate sunt de unică folosință. Nu vorbesc neapărat de tine, vorbesc și la modul general. Dacă e să te consideri președinte al Consiliului de Administarție, la întrebări puse de tine deja ți-am răspuns oficial la una din ședințele de anul trecut. Oricum, îți fac plăcerea. Am înțeles din numărul de săptămâna trecută, și la pagina Focar, că există și oameni veniți de nicăieri în lumea literelor care nu au niciun sentiment față de această instituție. Să fi tu acela?! Nu știu! Știu doar că viața e plină de capcane și o vorba a lui Lev Tolstoi ar putea fi de mare ajutor: Oamenii au înălțat răutatea, spiritul de răzbunare la rang de sentiment legitim, de justiție, iar propria lor mârșăvie o atribuie lui Dumnezeu.
Se pare că totul se învârtește în jurul banilor (la care vom reveni). Lumea se întreabă cum se face că de când te-au instalat în funcția de președinte al Consiliului de Administrație, anul trecut, în doar jumătate de an, ai cheltuit cât alte consilii în doi și poate trei ani. Nimeni nu te întreabă de ce mașinile Libertății au dispărut din curtea instituției, văzute de lumea din Vârșeț în locuri care nu au nimic comun cu Libertatea. Întrebări care nu țin de lume și nici de mine. Asta ține de conducerea Casei, nu eu sunt umilit, ei acceptă umilințele de toate felurile. Eu aș putea să te întreb până unde merg aberațiile tale să afirmi că la Alibunar „veți” deschide redacție, la Torac etc. E clar că ești complet pe dinafară, pentru că altfel ar trebui să fi învățat deja că Libertatea are corespondenți la Alibunar, Torac… o rețea bine organizată care funcționează de ani de zile. Fiind vorba de bani, de ce cheltuieli în plus pentru redacțiile promise. Ah, am scăpat din vedere, probabil că „aveți” vreo promisiune pentru cineva din Alibunar, ca Libertatea să aibă redacție acolo și un nou angajat, deși deja există corespondent din comuna Alibunar. Dacă așa vedeți dezvoltarea Casei, e clar că nu „aveți” nici o viziune asupra viitorului acesteia, ați rămas în anii 50.
Însă, dacă nici tu, Marinel Petrică, nici învățăcelul care ți-ar fi luat așa-numitul interviu (de altfel din comuna Alibunar), nu știți că Rapoarte de activitate ale Casei au fost publicate în ziarul Libertatea, chiar se confirmă ceea ce am susținut mai sus că ai venit de nicăieri, altfel nu-mi explic cele afirmate de voi doi: „- Este firesc ca raportul de activitate al unei insituții de prestigiu cum este C.P.E. „Libertatea” să fi e prezentat românilor, cititorilor… S-a practicat aceasta până acum? – Din păcate, nu a existat această practică! Acum a ajuns momentul ca raportul de muncă să fie prezentat minorității naționale române și nu „către sine însuși”, așa cum era practica până în prezent”. Petrică, ești comic! Altfel zis, acum a ajuns momentul, să aflați voi, românilor, cine e Marinel, ce știe Marinel. Petrică, nu descoperi tu apa caldă! Află că ziarul Libertatea a publicat Rapoarte de activitate după ce au fost aprobate de Consiliul de Administrație. Nicu Ciobanu nu a depus Rapoartele de activitate Departamentului pentru informare al Consiliului Național (pe care l-a condus) ca practică obligatorie, de verificare, ci, eventual informativ – Departamentul pentru informare a putut doar să le înainteze, spre aprobare, Consiliului Național. Rapoartele de activitate, după adoptarea în Consiliul de Administrație, au fost înaintate Consiliului Național spre aprobare. Nicu Ciobanu ca și coordonator al Departamentului a luptat, și a avut susținere din partea conducerii Consilului Național, împotriva cenzuri și presiunilor (care astăzi există din belșug) asupra mediilor de informare, împotriva implicării Consiliului Național în politicile de redactare, până și la detaliul de genul care poză și la ce pagină să meargă (cum se face astăzi)… am susținut libertatea de exprimare (citește, te edifică, răsfoiește măcar vreodată completele Libertății din ultimii 20 de ani). Departamentul pentru informare a fost un serviciu al mass-mediei românești, nu invers.
Tu, Marinel Petrică, vorbești de actele generale ale Casei, tu și cei din Consiliul Național, care ați schimbat Statutul Casei Libertatea ca să poată îndeplini condițiile și să concureze (și clar ca să fie primit) actualul director? Da, Nicu Ciobanu n-a fost înlăturat din funcția de director, el a deranjat și se pare că continuă să deranjeze! Ați conlucrat așa încât redactorul responsabil al ziarului să demisoneze înainte de a i se încheia mandatul, iulie 2021 (probabil că și pentru acest post aveți instrucțiuni, rămâne de văzut), la Bucuria copiilor ați numit pe cineva care ani de zile a redactat pagina de agricultură. Ruinați totul ceea ce s-a construit în 75 de ani, inclusiv munca colectivului Casei din ultimii 20 de ani!
De ce ascunzi că unul dintre membrii Consiliului de Adiminstrație al Casei Libertatea a demisonat? De ce ascunzi că doi dintre membrii Consiliului de Adiminstrație sunt în conflict de interese și nu pot face parte din acesta? Tu știi că există și un Comitet de control/supraveghere? Rolul acestuia l-ai eliminat sau ai uitat că are o funcție?!
Problema Libertatea este o problemă inventată,
o găselniță
Doar din respect față de cititorii Libertății consider că este cazul să clarific unele situații prezentate de tine, acuzator – nimic nu te califică pentru asta, nefiind licențiat în drept darămite judecător.
- Stimulările au fost parte din aprecierea muncii și textelor publicate în fiecare număr al publicațiilor. Era dreptul meu și e conform legii. Criteriile și principiile erau cele valorice. Textele tuturor erau și sunt publice, inclusiv ale mele. Le-am scris în afara obligațiilor din contractul de muncă. Marinele, poate te-a deranjat faptul că fratele tău, Vasilie, pe care recunosc, eu, singurul din colectiv, l-am susținut să-și depășească condiția, foarte rar a primit stimularea care confirmă valoarea muncii lui? Motivul îl poți afla și de la actualul director sau îl găsești singur în textele lui pline de greșeli pentru că nici lectorii nu făceau față la îndreptarea textelor.
- Unele angajări, pe timp limitat, au fost făcute în baza complexității proiectelor. La două proiecte transfrontaliere apreciate ca valoroase și complexe am fost parteneri ai părții românești. Pentru că nimeni din redacție nu avea calificarea necesară scrierii acestor proiecte a fost angajat Daniel Petrovici.
- Așa cum au fost numiți și ceilalți redactori la publicațiile Casei, respectiv Editura Libertatea, în baza Statutului Casei, a fost angajat și Mircea Lelea. Dar, pentru că tu nu ai capacitatea profesională să apreciezi, te asigur că Mircea Lelea este cel mai bun tânăr ziarist care trebuia să fie păstrat în colectivul Libertatea, atât ca jurnalist, cât și ca poet, tânăr cu licență în I.T., vorbitor de limbi străine, iar din Tinerețea a făcut o revistă atractivă pentru cei cărora le este destinată (nu cumva și Mircea Lelea vă incomondează, pe tine și pe cei din Consiliul Național?). În plus, în acea perioadă a fost în vigoare interdicția cu privire la angajările în sectorul public. Personal m-am luptat pentru a obține, printr-o Hotărâre de Guvern, două posturi pe timp nedeterminat, fapt care ulterior a facilitat deschiderea a încă două posturi pe timp limitat, când a fost angajat și fratele tău (toate cele în acei ani în care o treime din colectiv s-a pensionat și când nici o altă Casă de presă n-a obținut dreptul de noi angajări).
- Dacă e vorba de contractul privind dreptul de autor între Casa Libertatea și Nicu Ciobanu, trebuie să știi că e vorba de proiectul: Dialogul intercultural – impuls al creației și noilor valori prin care, printre altele, s-au asigurat bani pentru tipărirea revistei Lumina, s-a cumpărat un scaner performat, au fost tipărite câteva suplimente la ziarul Libertatea, s-a digitalizat întreaga producție editorială a Editurii Libertatea (de la primele cărți) și, da, s-a editat prima antologie de poezie bilingvă a românilor din Serbia și a sârbilor din România. Eu sunt unul din coautorii antologiei. Am dreptul la onorar de autor, care a fost acceptat de către Comisia de evaluare a proiectului. Da, am încasat suma de 30.028,00 dinari ceea ce e o valoare infimă raportat la munca depusă, valoarea totală a proiectului fiind de 704.000,00 dinari. Trebuie să știi că onorariul pentru digitalizarea cărților a fost de 140.000,00 dinari și niciodată aceste cifre nu au fost un secret. Însă pentru că tu abia acum ai apărut, trebuie să mai știi că acel proiect a fost nominalizat pe locul trei din cele 90 de proiecte acceptate, din cele 300 depuse la Ministerul pentru Administrația de Stat și Autoguvernarea Locală din Republica Serbia.
- Referitor la problema sediului Casei Libertatea nu văd de ce trebuia să o discut la Departamentul pentru informare al Consiliului Național. Tu, Marinel Petrică, mereu uiți că Libertatea a avut Director care pentru propria părere nu trebuia să alerge, în fiecare zi la Consiliul de Administrație, dar nici la Consiliul Național. Și totuși Consiliul de Administrație a fost informat despre problema sediului, numai că atunci erau clare atribuțiile directorului și cele ale Consiliului de Administrație. Tu îți acorzi singur niște ingerințe și mă faci să cred că ești atât de însetat de puterea, pe care crezi că o ai, încât oamenii își pun semne de întrebare. Coboară pe pământ. Nu inventezi tu roata. Tu crezi că totul ce respiră în Casa Libertatea trebuie să se petreacă cu consimțământul tău?! Despre problema sediului Casei am scris acum câteva săptămâni în Libertatea pe care ar fi bine să o citești. E adevărat, articolul nu a fost publicat cum era corect, la pagina Voivodina, fiind replică la alt articol apărut la pagina Voivodina și care a vizat problema sediului, ci, mușamalizat, la o pagină mai lăturalnică, în partea de jos a paginii. Asta ca să ne dăm seama de cât de profesioniști sunt ziariștii noștri și cât de mult le pasă de Libertatea. Păi dacă doar atât le pasă, atunci să rămână și fără Casă, așa cum au rămas și fără de alte valori.
- Cred că prea te-ai îngâmfat în rolul de președinte și ai uitat că Libertatea are director care o conduce. Se zice că unii asociază comportarea ta cu cea a comisarilor politici din anii 40-50. A conduce Libertatea, dar tu nu ești cel care trebuie să o conducă, e mult mai complex decât a te împăuna cu această funcție, vremelnică, pe care o deții. Tu nu că nu ești pentru funcția de președinte al Consiliului de Administrație (ești cel mai nepregătit președinte din istoria Casei de peste 75 de ani, vorbind din aspectul pregătirii profesionale și cunoștințelor tale despre ceea ce reprezintă Libertatea.), iar dacă e să vorbim despre limba română, ești un agramat și o întâmplare, iar calificările tale deloc nu te recomandă pentru funcția de președinte, eventual pentru postura de cititor ca mai întâi să înveți ce este o publicație, ce este o carte și cum se scrie o carte, ce este jurnalistica, ce este literatura, ce este identitatea românească, firesc toate cele să le faci secondat de un bun profesor.
- Resursele financiare ale Casei au fost cheltuite cu chibzuință, am avut o gestionare raţională, moderat ambiţioasă, responsabilă. În câteva rânduri controalele amănunțite ale Inspecției Bugetarea Provinciale au verificat act cu act, dosar cu dosar, și n-au avut obiecțiuni la gestionarea Casei. La achizițiile publice (că tu doar la asta te și pricepi, iar Libertatea, recunosc, nu a trimis pe cineva la acel curs de specializare pe achiziții publice), probabil că au fost scăpări de ordin administrativ. Însă, documentele contabile ale Casei dovedesc că prin licitație publică întotdeauna am achiziționat cel mai convenabil, respectiv cel mai ieftin serviciu (tipografie). De fiecare dată cei care au depus ofertele au fost prezenți la deschiderea plicurilor sigilate, care conțineau toate ofertele și dacă nu am fi respectat criteriile anunțate în concurs (cel mai ieftin serviciu) ar fi contestat licitația pentru achiziție serviciu. Deci, întotdeauna am respectat procedura. Ai uitat să amintești că în Casa Libertatea, în Procesul verbal de predare-primire către noua conducere, am lăsat valută în valoare de 8.515,46 euro, 3.442,65 dolari (SUA), 3.711.786,71 dinari. Le amintesc eu pentru că în opinia publică ați creat imaginea Casei Libertatea din care unii au profitat financiar, mai rău, o ea pe Facebook ți-a ținut isonul în acuzațiile tale. Opinia publică trebuie să știe că tu nu ești salvatorul Casei! Dimpotrivă!
- De ce am angajat persoane care de mai mulți ani sunt în pensie, atât în administrație, cât și în domeniul jurnalismului, asigurându-le astfel, pe lângă pensie, venituri suplimentare și stimulări, în timp ce tinerii cu competențe profesionale erau fără venituri și fără contract de muncă? În primul rând pentru că a existat interdicția pentru noi angăjări, apoi pentru că tinerii care vor să devină jurnaliști cu performanțe la concursile Casei ar fi trebuit să vină deja pregătiți (dar n-au fost) și ne era teamă să nu mai repetăm greșeala gravă pe care am făcut-o cu fratele tău, Vasilie Petrică. Nu o spun doar eu, au spus-o colegii din colectiv și cititorii. Totuși, contra unui onorariu și a cheltuielilor de deplasare, tinerilor li s-a oferit șansa să vină la redacție și să învețe, iar textele acceptabile să le fie publicate. Cine te mai plătește ca să înveți meserie?! Niciun pensionar nu a avut contract de angajare la Libertatea, iar onorariul l-au primit în baza unei negocieri, în funcție de contribuția în sine.
- Libertatea este mai mult decât o Casă de Presă și Editură în viața românilor. De aceea de fiecare dată când posibilitățile financiare ne-au permis am sprijinit manifestările cu tradiție și nu numai: organizatorii/gazdele „Cupei Libertății”, ,,Lumea colorată a copilăriei”, manifestările cu caracter cultural-muzical-folcloric, literar, teatral… Libertatea ca motor cultural în comunitate cred că trebuia să fie alături de școala noastră, de organizațiile românești și nu doar un simplu privitor. Libertatea, financiar vorbind, a avut și resursele proprii, nu doar din bugetul statului, sau dacă vreți a contribuabililor, așa că sponsorizările au fost făcute din alte izvoare.
Dar, ciudat cum, în timp ce scriu, îmi amintesc de vorbele unor cunoscuți precum că ai declarat, după ce eu am avut o discuție strict profesională, în redacție, cu fratele tău Vasilie Petrică, discuție în care am evaluat cunoștințele lui de limbă română și jurnalistică, „că îmi voi blestema ziua în care te-am cunoscut”. Probabil că ura ta provine tocmai din faptul că nu înțelegi jurnalistica, nu cunoști instituția în care te-au instalat, mai rău, nu cunoști istoria și frământările prin care a trecut, de oamenii valoroși care au ținut-o în viață nici să nu mai pomenim, tu ai redus totul la problema personală. Libertatea e mai mult decât vrajba, frustrările, unuia sau altuia și nici colacul din care să înfulece unii membrii ai Consiliului Național cu protejații lor!
Ziarul în care opinia ta contează! Opinia cui?
În final „în interesul comunității românești”, chiar că românii au dreptul să știe totul! Trebuie să știm că pe români îi interesează să citească un ziar cu articole scrise corect, cu conținut, actuale, comentarii (care acum în ziar lipsesc cu desăvârșire – calea cea mai sigură ca Libertatea să devină o amărâtă gazetă de perete). Pe români nu-i interesează cum a fost angajat fratele lui Marinel Petrică, Vasilie Petrică, căruia i-a expirat contractul de muncă, apoi fratele lui, același Marinel, din poziția de președinte al Consiliului de Administrație, l-a reangajat la Libertatea. Pe români mai puțin i-ar interesa de ce abia după plecarea mea din funcția de director, la Libertatea lucrează nevasta unuia, rudenia altuia din conducerea Consilului Național. Dar, iată, fiind vorba de Consiliul Național, pe români i-ar interesa cum se poate califica modificarea votului dat de membrul Consilului Național, în ședința din 29 decembrie 2020, care la ora 16,30 votează schimbarea președintelui Daniel Magdu (în prezența martorilor), apoi la ora 19,33 același votează diferit, după ce este luat de acasa, adus la Vârșeț, unii spun la Centrul Cultural, unde, vai! tocmai Marinel Petrică este angajat și de unde se votează împotriva schimbării președintelui (sunt fapte pe care membrul Consilului Național le-a mărturisit în prezența mai multor martori, oficialități, unii zic că există și înregistrare audio). Poate că pe români i-ar interesa cum se poate ca un membru al Consiliului Național care cu o zi înainte de ședința Consilului demisionează irevocabil, iar demisia o legalizează la notarul public, a doua zi votează în ședința Consiliului (să asigure cvorumul pentru ședință) la care, vai! se adoptă și Raportul de activitatea al Casei de Presă și Editură Libertatea din care lipsește Raportul finaciar. Poate că pe români i-ar interesa mult mai mult cum se face ca la întâlnirea din 15 martie a.c. la Dialogul social pe tema Strategiei învățământului până în anul 2030, organizat de Ministerul pentru drepturile omului și minorităților, dintre toate consiliile naționale prezente au absentat reprezentanții așcalilor, evreilor și… ghici? ROMÂNILOR! Să înțelegem că pentru români strategia nu este importantă sau că banii pe care îi primește acea persoană responsabilă, și pentru învățământ, de la Consiliul Național Român nu sunt îndeajuns sau că nu sunt meniți pentru implicarea acesteia în sectoarele vitale ale minorității noastre. Pe români i-ar mai interesa până când suntem prizonierii politicului care învrăjbește minoritatea? Pe români i-ar interesa să aibă presă liberă, apropo, acel motto din fața logoului ziarului: ziarul în care opinia ta contează, tu, Marinel Petrică, trebuie să știi, chiar dacă te-ai preface că e din bun simț, că eu l-am zămislit, așa cum și ziarul încă apare după concepția pe care am oferit-o cu mulți ani în urmă. Cândva a contat opinia, azi ziariștii, probabil că și pentru propria opinie trebuie să întrebe în altă parte… Iată câteva subiecte pe care ziariștii ar putea să le trateze în interesul românilor. Încă ceva, Marinel și cei din Consiliul Național ar trebui să știți că ziariștii și scriitorii sunt oameni liberi, ei nu sunt mineri, muncitori la banda rulantă, ei au conștiință, totuși, chiar dacă la unii se va trezi mai târziu. Pe români cu siguranță i-ar interesa, nu Nicu Ciobanu (el totul ce a scris a publicat, totul ce a făcut a rămas), însă cele legate de Consiliul Național, aici amintite fugar, cele extrem de multe nici nu le-am amintit, i-ar interesa pe români. Pot să deduc că așa-numita problemă Libertatea este doar o improvizație, o găselniță, de a se sustrage atenția românilor de la adevăratele probleme care distrug minoritatea, de la adevăratele probleme care sunt în Consiliul Național. Până când ziariștii nu vor „mușca” din adevăratele probleme ale românilor, până atunci, ziarului Libertatea și lui Petrică, oricare ar fi dintre ei doi, să le amintesc o pildă: Venind slugile stăpânului casei, i-au zis: Doamne, n-ai semănat tu, oare, sămânţă bună în ţarina ta? De unde dar are neghină? Iar el le-a răspuns: Un om vrăjmaş a făcut aceasta. Slugile i-au zis: Voieşti deci să ne ducem şi s-o plivim? El însă a zis: Nu, ca nu cumva, plivind neghina, să smulgeţi odată cu ea şi grâul. Lăsaţi să crească împreună şi grâul şi neghina, până la seceriş, şi la vremea secerişului voi zice secerătorilor: Pliviţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul adunaţi-l în jitniţa mea. (Evanghelia după Matei, Cap. 13).
Nicu CIOBANU
Articolul integral îl puteți citi în numărul 13 din 27 martie 2021
