Pentru noi, Pogorârea Duhului Sfânt în chipul limbilor ca de foc, la Rusalii, marchează un anumit moment în istoria mântuirii neamului omenesc, cel de întemeiere a Bisericii lui Hristos în chip văzut.
Pentru că unele culte neoprotestante din zilele noastre, cum sunt penticostalii şi creştinii „charismatici” susţin că darul „vorbirii în limbi” este prezent în cultul lor chiar şi în zilele de astăzi, pentru că susţin că este o manifestare involuntară asupra căreia nu au control şi, mai ales, că pentru cei din jur, ei par a vorbi într-un limbaj de neînţeles, voi încerca să vă ofer câteva repere pentru înţelegerea corectă a acestei manifestări. În limbaj medical, vorbirea în limbi (adică „glosolalia”) este un limbaj neinteligibil, alcătuit din silabe şi cuvinte fără sens. Se întâlneşte în isterie (tulburări disociative, manifestări conversive), schizofrenie. Aceeaşi definiţie o găsim şi în Dicţionarul explicativ al limbii române.
După unii teologi, această expresie este mai degrabă ambiguă decât biblică sau patristică, iar cuvintele ce o compun nu reuşesc să exprime realitatea sensului, fiind considerat un neologism compus din două cuvinte: glossa – limbă şi lalein – a vorbi, iar în limba română a venit pe filiera limbii franceze.
În limbaj teologic, glosolalia sau „vorbirea în limbi” reprezintă unul dintre darurile Sfântului Duh. În Biblie, este descrisă minunea din ziua Cincizecimii sau a Rusaliilor, în care însă „vorbirea” aceasta avea sens, era o comunicare raţională, aşa cum este relatată în Faptele Apostolilor 2, 7-11: „Şi erau uimiţi toţi şi se minunau zicând: Iată, nu sunt aceştia care vorbesc toţi galileieni? Şi cum auzim noi fiecare limba noastră, în care ne-am născut? Parţi şi mezi şi elamiţi şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi în Capadocia, în Pont şi în Asia, în Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi în părţile Libiei cea de lângă Cirene, şi romani în treacăt, iudei şi prozeliţi, cretani şi arabi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu!”.
Acest fenomen mai este cunoscut şi sub denumirea de „xenolalie”, adică vorbirea într-o limbă necunoscută anterior de respectiva persoană, dar vorbire coerentă, cu sens. Profesorul de teologie Preotul dr. Petru Deheleanu, în lucrarea sa „Glossolalia”, descoperea un întreit scop al acestei minuni: de a răspândi cât mai repede şi peste tot sămânţa Evangheliei, de a dovedi puterea dumnezeiască a creştinismului şi de a dovedi universalitatea chemării la mântuire a tuturor neamurilor.
Pr. Petru BERBENTIA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 23 din 10 iunie
