Eufrozina Iorga petrece zilele de pensie înconjurată cu cei dragi. Originară din Nicolinţ, majoritatea vieţii a trăit-o la Zrenianin, iar de când este la pensie s-a mutat la Novi Sad să fie aproape de fiice şi nepoţi. Eufrozina m-a primit în apartamentul ei din Novi Sad cu multă ospitalitate, iar acolo i-am întâlnit pe toţi cei trei nepoţi, ceea ce a lăsat impresia că Eufrozinei nu se plictiseşte şi că are multe obligaţii şi la această vârstă.
Eufrozina Iorga s-a născut la Nicolinţ, pe data de 15 ianuarie 1951. Prenumele de familie a fost Gean. În sat i-au spus Zina. Copilăria a petrecut-o la Nicolinţ, unde a trăit cu mama Maria, tata Nicolae, fratele mai mic Ionel, bunica Eva şi bunicul Ion.
Copilăria dânsei a fost una foarte frumoasă. Familia a trăit întâi într-o casă, iar apoi s-au mutat în alta. Prima casă a fost într-o stradă mare, pe care toţi o numeau ,,La geal”. În vecini a trăit o colegă născută în ziua în care s-a născut şi Eufrozina, a cărui nume este Eleonora, dar şi ei toţi i-au zis Zina. Cu această colegă a stat în aceeaşi bancă din clasa întâi la şcoala primară, până în clasa a parta la şcoala medie. După liceu, Eufrozina a înscris facultatea la Novi Sad, iar Eleonora s-a dus în România, unde a rămas să trăiască. Două prietene bune nu au fost în contact ani de zile şi s-au întâlnit din nou după 30 de ani.
Eufrozina s-a născut într-o familie de ţărani harnici, fruntaşi în sat. Dânsa spune că la casa părintească a fost plin de flori. Întreaga familie a lucrat pământul, dar pe Eufrozina nu au luat-o să-i ajute. Bunicul ei, care a iubit-o foarte mult, i-a menit o altă soartă, el a vrut ca ea să se şcolarizeze şi să se ocupe cu lucrul intelectual.
Părinţii i-au educat să nu se împrietenească cu oameni cărora le place să se laude, să mintă sau să fure. În copilărie s-a jucat cu copiii din stradă. Dânsa îşi aminteşte că s-au dus la şcoală toţi copiii împreună, toţi s-au aşteptat unii pe alţii la stradă.
Danijela Bakić Scumpia
integral îl puteți citi în numărul 44 din 29 octombrie
