Mărioara Sârbu este o femeie cu o viață marcată de pasiunea pentru limba română și literatură, pasiune care a însoțit-o încă din copilărie, datorită atât învățătorilor săi, cât și unui talent natural de a recita și de a scrie. Născută într-o familie modestă și crescută în spiritul tradițiilor de la Uzdin, Mărioara a înfruntat greutăți, dar și momente de bucurie, și a reușit să își impună vocea în lumea literară, atât prin poezii și proză, cât și prin lucrările de mână. Povestea sa este una de modestie, perseverență și dragoste necondiționată pentru familie și tradițiile culturale, iar realizările sale reies din dăruiri și muncă neobosită. Acest portret al Mărioarei Sârbu ne oferă o fereastră asupra unui univers de valori și bucurii simple, dar esențiale, o femeie care a lăsat o amprentă în satul natal, dar și în comunitatea noastră.
Mărioarei Sârbu îi plăcea de mică limba și literatura română, dar spune și că a avut învățători buni, precum domnul Mezin și domnul Ionescu. De la clasa a doua primară a fost recitatoare și nu a trecut o serbare să nu fi recitat și nicio întrecere să nu ia locul întâi. Treptat, a îndrăgit limba română, o dragoste care persistă și acum, la vârsta de 86 de ani.
Maria Motorojescu, căsătorită Sârbu, s-a născut pe 15 martie 1938, fiind cunoscută în sat ca Mărioara.
Idea de a tipări o carte nu a fost a ei, pentru că era modestă și s-a gândit că este o simplă țărancă și că nu se cuvine să facă un pas așa de mare, dar nepoata Oana, care la fel scrie, a convins-o. La fel și fiica Niculina este scriiitoare, care a publicat mai multe cărți.
Mărioara Sârbu scrie și poezii și proză în limba literară, dar și cum se vorbește la Uzdin. Când a fost tânără a colaborat și cu ziarul nostru, dar nu sub numele ei, ci sub un pseudonim – ,,Țărăncuța”. Afirmă că i-a fost rușine la început să scrie sub numele ei, pentru că, a fi o țărancă care ține creionul a fost o rușine.
Danijela Bakić Scumpia
Articolul integral îl puteți citi în numărul 5 din 1 februarie 2025
