Una dintre caracteristicile minunate ale Sfintelor Evanghelii ce cuprind învăţăturile Mântuitorului Iisus Hristos, este aceea că ele se adresează peste timp tuturor oamenilor, că se ,,potrivesc” fiecărei generaţii şi fiecărui om în parte, adică sunt permanent actuale. Tocmai de aceea ele ne par atât de cunoscute încât, de multe ori nu le mai băgăm în seamă. Ca să nu le trecem cu vederea şi să nu le uităm, Biserica ni le pune în faţa sufletului şi spre ascultare periodic, în cursul anului bisericesc.
Perioada de început a Triodului, perioadă de pregătire a Postului Mare, este marcată de câteva Evanghelii deosebit de frumoase şi de instructive. Între ele este şi pilda spusă de Mântuitorul în legătură cu mândria şi smerenia, adică pilda vameşului şi a fariseului. Destinatarii de atunci ai acestei pilde sunt numiţi de Sfântul Evanghelist Luca, drept: ,,… unii care se credeau că sunt drepţi şi priveau cu dispreţ pe ceilalţi…” (Luca 18, 10). Trebuie însă să recunoaștem că destinatarii de-a lungul veacurilor și până azi, suntem noi, toţi cei care ne credem drepţi şi de fapt nu suntem. Pilda în sine este foarte frumoasă, și merită citită. O puteți auzi la biserică, duminică, 25 februarie. Eu o să o povestesc.
Mântuitorul spune că într-o zi doi oameni au mers la Templu ca să se roage, să se întâlnească cu Dumnezeu în sufletul lor, în liniște și pace. Nu este nimic rău în gestul lor şi, mai mult ca sigur că Hristos nu ar fi povestit o asemenea întâmplare dacă cei doi se comportau normal. Unul, nu s-a comportat cum trebuie, deşi era omul îndreptăţit să ştie ce este bineplăcut lui Dumnezeu. Acela era fariseu, era un om învăţat şi cunoscător al legii mozaice, un om ce cunoştea cu siguranţă cuvintele psalmistului David: ,,… inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi” (Ps. 50, 18 ), dar el demonstrează că nu pune în practică ce ştie din Lege. Pentru că ajungând în Templu, se duce în faţă şi nu se roagă, ci se laudă: ,,Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig.”. Nimeni nu poate spune că faptele mărturisite de fariseu sunt rele, pentru că el făcea ceea ce însăşi Legea lui Moise prevedea, ori legea aceasta era dată de Dumnezeu. Respectându-le, el împlinea preceptele legii.
Pr. Petru BERBENTIA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 8 din 24 februarie
