Săptămâna trecută, Excelența Sa Silvia Davidoiu, ambasadorul României în Republica Serbia, a onorat Casa de Presă și Editură ,,Libertatea”, vizitând sediul instituţiei noastre. În cursul acestei întâlniri, ambasadorul României a acordat un interviu pentru săptămânalul ,,Libertatea”.
În cadrul acestei vizite de lucru, Excelenţa Sa a avut o întrevedere cu Mariana Stratulat, director al Casei de Presă şi Editură ,,Libertatea”, în prezenţa lui Adrian Abrudan, consilier la Ambasada României în Serbia. S-a discutat, între altele, despre o serie de necesități ale comunităţii româneşti din Serbia care pot fi sprijinite de către misiunea diplomatică a României, în primul rând în ceea ce privește susţinerea presei scrise în limba română din Serbia şi perfecționarea tinerilor jurnaliști la trusturile de presă din România.
Excelență, după un an petrecut la Belgrad, cum percepeți Serbia și, cel mai important, cum vă simțiți în țara noastră?
- Un an petrecut în Serbia, la Belgrad, a trecut foarte repede, pentru că atunci când ești foarte mult ocupat și ai multe proiecte timpul trece foarte repede. Nu mă simt rău în Serbia. Mă simt bine. A fost perioada cu COVID și cu restricții, că poate altfel aș fi reușit să mă conectez la societatea belgrădeană. M-am bucurat de perioada aceasta pentru a veni de foarte multe ori în Voivodina, de a mă întâlni cu mulți din responsabilii din Guvernul Provincial care sunt angrenați în proiecte legate de minoritatea română.
Cum apreciați evoluția relațiilor dintre Serbia și România?
- Mi-aș dori să fie mai bună și cred că întotdeauna există loc de mai bine, dar mai ales între două țări atât de apropiate, nu numai geografic, ci și din punct de vedere spiritual și al modului în care ne-am raportat unii la alții în istorie, respectul pe care l-am avut totdeauna unii față de alții. Mi-aș dori să avem relații și mai intense decât până în acest moment. Lucrurile sunt cum sunt în Europa, mai ales din luna februarie. Conflictul din Ucraina a tras alte linii de diviziune. Eu sunt foarte încrezătoare că vom putea să trecem peste toate acestea diferențe, România fiind membră a Uniunii Europene, iar Serbia fiind stat candidat. Dacă există voință, cred că avem toate șansele să trecem peste barierele care au apărut între timp.
În ciuda acestor bariere pe care le amintiți, care este imaginea Serbiei în România?
- Aș vrea să fiu foarte deschisă cu dumneavoastră. Imaginea Serbiei în România este o imagine destul de bună cu excepția articolelor politice care subliniază momentul acesta, faptul că Serbia este pe o poziție ușor diferită față de restul țărilor europene în ceea ce privește sancțiunile în privința Rusiei. Altfel, Serbia are o imagine bună în România, lucru pe care mi l-aș dori și pentru imaginea României în Serbia, pentru că, din punctul meu de vedere, în Serbia nu se vorbește foarte mult despre România și e păcat, pentru că am avut întotdeauna și avem relații foarte bune și cred că am merita, din când în când și puțină atenție din partea presei și inclusiv informații mai bune despre România pentru publicul din Serbia.
Având în vedere faptul că țara noastră tinde spre instituirea unor relații mai apropiate cu Uniunea Europeană, care ar putea să fie rolul României la sprijinul acestor demersuri?
- România întotdeauna a sprijinit aspirațiile Serbiei de a se integra în Uniunea Europeană și pentru că deși au trecut 15 ani de la momentul la care România a intrat în Uniunea Europeană, totuși memoria noastră instituțională în ceea ce privește procesul de negociere a aderării este destul de recentă. Am sprijinit Serbia și sprijinim Serbia în continuare, dar realitatea este că aderarea la Uniunea Europeană este un proces în care efortul național este definitor. Aşadar, lucrurile cele mai importante trebuie să fie din Serbia. Pașii cei mai importanți trebuie să vină din Serbia, din partea societății sârbe, a instituțiilor și cetățenilor. Ce mi-aș dori foarte mult ar fi să reușim să transmitem așa cum s-a petrecut în România anilor 2000, când eram în plin proces de aderare, acest semnal și către cetățenii Serbiei, că aderarea la Uniunea Europeană este un proiect foarte important și care aduce beneficii foarte mari societății și cetățenilor în primul rând, adică foarte multe din lucrurile bune care s-au întâmplat în România în ultimii ani au fost datorită calităţii de membru în Uniunea Europeană. Deci, avantajele sunt foarte mari. Bineînțeles, există și concesii pe care trebuie să le faci, dar din punctul nostru de vedere, ca români vorbind, cum spunem noi, dacă tragem linie, a meritat.
Există șanse ca investițiile românești în Serbia să crească în perioada următoare?
- Noi ne-am dori acest lucru. Fiind vorba, de obicei, de investiții venind din mediul privat, este foarte greu să ai informații despre intențiile lor, dar, în mod cert, în momentul în care există o legislație favorabilă investițiilor străine sunt conștientă că există companii care intenționează să fie prezente în Serbia. Totul depinde de ceea ce vor găsi în plan local, de avantajele pe care le pot primi, de beneficiile pe care le au. Până în momentul de față, România a fost o țară care a primit investiții străine, mai puțin s-a dezvoltat în exterior. Nu foarte multe companii românești au anvergura necesară ca să facă investiții în străinătate. Eu sunt optimistă. Avem poate și niște vești bune în acest domeniu în lunile care vor veni.
Pe lângă relațiile foarte bune pe care le-ați stabilit cu autoritățile sârbești de la diferite niveluri, ați reușit să fiți întotdeauna și în mijlocul comunității de români. Ce îi lipsește în prezent acestei comunități de români, dar se poate rezolva prin relațiile de bună colaborare stabilite de către misiunea diplomatică a României?
- Misiunea diplomatică a României poate să facă lucruri destul de limitate din punctul acesta de vedere. Ne-am dorit să fim un interlocutor deschis pentru comunitatea românească de aici și sper că am devenit acest lucru. De cele mai multe ori noi nu putem decât să fim, să zic așa, să dublăm vocea comunității pentru că doleanțele comunității românești trebuie să fie transmise în mod direct autorităților sârbe. Românii din Serbia sunt cetățeni sârbi, în primul rând și după aceea sunt etnici români, dar noi sprijinim și încercăm să dublăm mesajul lor, solicitările lor, pe lângă autoritățile sârbe. Dar noi nu putem să ne substituim inițiativelor sau cerințelor care vin din interiorul comunității. Noi știm care este problema principală a comunității românești și, din păcate, trebuie să vorbim despre ea, pentru că a ascunde adevărul nu înseamnă că rezolvăm problemele. Diviziunea profundă a comunității românești este ceea ce ne face mai slabi. O comunitate unită este mai puternică și își poate urmări scopurile și doleanțele cu mai multă putere, cu mai multă tărie în fața autorităților locale, centrale ș.a.m.d. Noi în România avem o vorbă: ,,Copilului care nu plânge nu i se dă mâncare”. Așa este și cu comunitatea românească. Știu că de multe ori există comparații cu alte comunități. Dar, haideți să ne uităm și la modul în care acționează ceilalți care obțin mai mult decât noi. Sunt mai uniți, mai vocali, mai fermi. Știu mai bine ce vor.
În decurs de un an ați reușit să cunoașteți îndeaproape comunitatea română din Serbia. Care sunt părțile bune pe care ați dori să le scoateți în evidență?
- Mă bucură foarte mult că există un spirit românesc autentic în sânul comunității și că sunt foarte multe tradiții pe care poate noi în România le-am pierdut, dar aici încă există și privesc cu admirație acest lucru. Faptul că există atât de multe manifestări folclorice; faptul că există atât de multe asociații folclorice; faptul că există o biserică românescă extrem de puternic ancorată în viața comunității; faptul că aveți o presă scrisă cu o tradiție atât de bogată. Există atât de multe tradiții frumoase: festivalul de folclor, festivalul de teatru de amatori, festivalul de romanțe, festivalul fanfarelor… Este o viață culturală extrem de bogată. Suntem o comunitate vie și din cauza aceasta este păcat să pierdem. Prin diviziune ne pierdem și forța și coeziunea și toate lucrurile bune pe care le-am putea arăta celor din jurul nostru. Mai este un aspect pe care, mai ales în contextul actual, aș vrea să îl apreciez la comunitatea românească de aici. Este o comunitate extrem de bine ancorată și integrată în societatea sârbă. Aşadar, nu este o comunitate care se evidențiază pentru faptul că este o comunitate închisă. Românii vorbesc sârba fluent. Nu au nicio problemă să se adapteze oriunde se duc în Serbia. Acesta este un lucru excepțional. Prin urmare, comunitatea românescă este o comunitate europeană în adevăratul sens al cuvântului, care și-a găsit locul și își păstrează și identitatea în societatea sârbă, ceea ce este de admirat.
Sub ce formă Ţara Mamă, România, sprijină comunitatea română din Serbia?
- Niciodată nu o să facem suficient de mult, știu aceasta, dar cred că în ultimii ani (nu vorbesc numai de perioada de când sunt eu aici, vorbesc și de ce am văzut că s-a întâmplat înainte) încercăm în măsura posibilităților noastre să sprijinim menținerea identității comunității românești în Serbia, să sprijinim educația, presa în limba română, manifestările culturale ș.a.m.d. Sunt convinsă că am putea să facem și mai mult, dar am făcut și pași concreți. Cred că un proiect de care suntem mândri și îndrăznesc să spun că avem meritul nostru este acela de a încerca să spijinim mai mult învățământul universitar în limba română. Ne-am aplecat puțin spre cele două catedre de limbă română de la Belgrad și de la Novi Sad. Fără a face niște gesturi mărețe, încercăm în măsura posibilului să îi sprijinim în dotarea mai modernă, astfel încât să devină mai atractivi pentru tinerii care vor să urmeze cursurile universitare în limba română, în Serbia. Speranța noastră sinceră este că tinerii care vor urma o facultate de limbi străine cu specializarea în limba română își vor dori să rămână în Serbia și se predea în școlile românești de aici și în liceele românești de aici. Aceasta este marea noastră durere. Să sperăm că vom reuși să găsim și alte căi și metode să sprijinim tinerii să-și urmeze o carieră în domeniul pedagogic în Serbia, pentru că avem mare nevoie de acest lucru.
Există, poate, spațiu pentru un sprijin instituțional și mai mare? Ce ar trebui să facă românii din Serbia pentru a se bucura de acest sprijin?
- Instituțional vorbind, așteptăm și noi de mai mulți ani, din păcate, să avem, în final, o nouă sesiune a Comisiei Interguvernamentale Mixte în problema protecției minorităților naționale. Am avut o primă rundă de consultări, neoficiale, în afara lucrurilor comisiei, între cei doi secretari de stat, copreședinți ai acestei comisii. Depunem speranță în acest dialog interinstituțional pentru că, la urma urmei, rezolvarea problemelor mari a comunităților sârbă în România şi română în Serbia trebuie să pornească de la nivelul instituțional central, de la ministere, de la guvernele celor două țări. Cred că aici va trebui să avem așteptările cele mai mari. Comunitatea românească din Serbia trebuie să rămână coerentă în solicitările sale pe care le prezintă oficialităților sârbe pe toate palierele unde simte nevoia de îmbunătățire. Cred că aceasta este cea mai bună și mai corectă cale.
- În plus, vom încerca și noi să suplinim, atât cât se poate, prin proiecte pe care le promovează Departamentul pentru Românii de Pretutindeni din România cu destinația comunitatea românească din Serbia. Profit de ocazia de interviu să vă spun că există posibilitatea depunerii de proiecte până în luna iunie și îi încurajăm pe toți cei din Serbia care își doresc să beneficieze de sprijinul financiar al statului român să depună proiecte care sprijină identitatea etnică, națională, limba și cultura română, educația în limba română, mass-media în limba română ș.a.m.d.
Există, poate, un rezultat vizibil al acestor proiecte?
- Consiliul Național al Minorității Naționale Române a fost beneficiarul unei serii de proiecte care au vizat dotarea școlilor cu predare în limba română cu table electronice moderne de predare. Ei au depus și anul acesta un proiect în continuarea celor de anul trecut din dorința de a reuși echiparea tuturor școlilor cu limba de predare română cu astfel de mijloace de predare. Cred că este un lucru foarte bun și de apreciat pentru că încercăm să ținem pasul cu vremurile. Și noi am încercat, la rândul nostru, cu gesturi mai mici de a face o donație de calculatoare către câteva școli cu limba de predare română. Ne vom continua și noi demersurile în acest sens. Acesta sunt genul de proiecte care sunt destinate viitorului. Orice proiect care intenționează să țină copiii provenind din familiile românești într-un sistem de învățământ cu predare în limba română și sârbă este binevenit. Aș vrea să spun un lucru care cred că nu este suficient de bine precizat. Faptul că avem copii care studiază în limba română în școlile din Serbia este un lucru pozitiv, pentru că, așa cum ziceam, acești copii vor vorbi și limba română și limba sârbă la fel de fluent. Sunt copii care au un viitor excepțional în fața lor, pentru că sunt fluenți în două limbi care una e de sorginte latină, iar alta de sorginte slavă. Vor putea să învețe multe alte limbi. Vor fi oameni ai Europei în adevăratul sens al cuvântului. Educația în limba română cred că este un plus pentru tinerii provenind din familiile românești și va ajuta foarte mult în viitor la alegerea unei profesii și în găsirea unui loc de muncă.
Un mesaj către cititorii săptămânalului ,,Libertatea”?
Doresc cititorilor dumneavoastră să fie fericiți și să fie mulțumiți, să aprecieze faptul că au posibilitatea de a citi în limba maternă un săptămânal valoros cum este al dumneavoastră. Să se bucure de acest avantaj și să continue să fie cititori fideli, să se bucure de păstrarea unor tradiții culturale și informaționale și de faptul că este o dovadă a unui anumit nivel intelectual al comunității românești care este de apreciat. A citi înseamnă totdeauna a fi conectat la tot ce se întâmplă în jurul tău. A citi în limba maternă e și emoțional și o dovadă de mulțumire față de strămoșii noștri.
Interviu realizat de Valentin MIC
Articolul integral îl puteți citi în numărul 20 din 14 mai 2022
