Din pleiada actorilor amatori din Nicolinț, o generație de aur, cum au numit-o, nu au mai rămas mulți în viață. Printre ei se află și Traian Căcina, astăzi la venerabila vârstă de 74 de ani, un nume care nu doar că rezonează în inimile celor care au trăit și trăiesc la Nicolinț, dar și în lumea teatrului amator românesc.
Născut pe 24 septembrie 1950, Traian Căcina a înțeles de la o vârstă fragedă că teatrul nu este doar o formă de divertisment, ci o adevărată înțelepciune divină. ,,Pentru mine teatrul este o înțelepciune pe care Dumnezeu a dat-o lumii. Un popor, dacă nu are o înțelepciune și o cultură, este un popor sărac”, declară dânsul. Cariera sa legată de teatru se întinde pe mai multe decenii, începând de la vârsta de 16 ani (din anul 1966), când a descoperit pasiunea pentru scenă.
După terminarea școlii primare în satul natal, a urmat la Belgrad o școală de dactilograf. În capitală s-a încadrat și în celebrul ansamblu de dansatori ,,Kolo”, unde a activat timp de doi ani.
Rămas alături de părinți în satul natal, a decis să cultive pământul și să se ocupe de agricultură.
În lumea teatrului, Traian Căcina a intrat în 1966, sub îndrumarea învățătoarei Iconia Cuzma Živanović, pe atunci actriță la Teatrul Profesionist din Vârșeț. În acel an, s-a încadrat în secția de teatru de pe lângă Căminul Cultural din localitate, condus de Ionel Corneanu. Acest moment a marcat începutul unei pasiuni de o viață ce avea să-l aducă în centrul atenției, mai întâi în rândul trupei locale și ulterior în cercurile teatrale mai largi. Anul 1980 a adus o mare realizare pentru Trupa de teatru din Nicolinț când specatcolul Kethleen” de Michel Sayers, regizat de Iosif Maria Bâta s-a plasat pe locul de frunte, Traian Căcina deținând un rol deosebit care i-a consolidat reputația ca actor talentat. De-a lungul îndelungatei activități a mai obținut recunoștințe importante dar și locul II și III pentru rolurile interpretate, cele mai dragi momente fiindu-i cele petrecute alături de ceilalți membri ai trupei și numeroasele amintiri frumoase legate de activitatea sa teatrală.
Așa cum povestește chiar el, „am fost mândru de fiecare moment, pentru că nu am imitat pe nimeni, am jucat așa cum am simțit”. De altfel, Traian Căcina a fost cunoscut pentru abordările sale originale, refuzând să copieze stilurile regizorale impuse de alți profesioniști, chiar și atunci când lucrase cu regizori de renume, precum Iosif Maria Bâta.
Teodora SMOLEAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 12 din 22 martie 2025
