Maria Pantea face cercetare din domeniul istoriei de zece ani, a avut ocazia să stea mult timp în diferite arhive și biblioteci, unde a găsit diferite materiale interesante. ,,Sunt documente care, dacă ar fi mai bine valorificate și prezentate, ne-ar face să vedem altcum lucrurile ce se întâmplă acum și poate am învăța ceva din trecut ca să nu mai greșim în viitor.” Cu dânsa am discutat, nu doar despre cercetările sale, ci și despre multe altele, printre care și legăturile pe care le are cu românii din Banatul sârbesc.
În acești ani a cercetat diferite aspect legate de istoria modernă, precum procesul modernizării societății românești din secolul al XIX-lea, schimbarea mentalității sau formarea elitei, dar și situația societății românești din Banat, în anii Primului Război Mondial și la sfârșitul acestuia. Toate acestea au fost tratate în diferite lucrări publicate timp de un deceniu.
Care a fost rolul Episcopiei Aradului în istoria Banatului, inclusiv în a celui sârbesc?
,,Episcopia Aradului a avut un rol important în procesul de modernizare din secolul al XIX-lea. Episcopii Aradului s-au remarcat ca importanți intelectuali, care au susținut procesul modernizării și apoi al emancipării naționale. Sunt cei care au susținut școlile confesionale, dar și Preparandia și Teologia arădeană, școli unde pe parcursul secolului al XIX-lea au activat intelectuali de calibru și unde s-au format mii de preoți și învățători care vor contribui la schimbarea mentalității și modernizarea societății în numeroase localități din Banat și Crișana. La începutul secolului al XX-lea, dar mai ales după punerea în practică a legislației maghiare referitoare la educație, în jurul episcopiei s-a creat o solidaritate națională, iar intelectuali, precum: Episcopul I. I. Papp, profesorii Roman Ciorogariu, Petru Pipoș, Avram Sădean, Vasile Goldiș, dar și avocați ca Emanuil Ungureanu sau Ioan Suciu, au căutat soluții pentru susținerea școlilor și au beneficiat de importante ajutoare din partea unui mare filantrop, basarabeanul Vasile Stroescu, făcând să eșueze politica de maghiarizare.”
Pe cine dintre personalitățile importante de pe teritoriul Episcopiei Aradului ați dori să evidențiați, în mod special, prin rolul pe care l-a jucat în istoria națională?
,,Nu mă pot opri la un nume sau la o singură personalitate. Sunt mulți cei care au avut un rol important, nu numai în plan local, ci și național. Pentru începutul secolului al XIX-lea este important Moise Nicoară, care luptă pentru drepturile românilor, deplasându-se de mai multe ori la Viena, iar apoi pleacă dezamăgit în exil la București, acolo unde va și muri. Dintre episcopii Aradului amintesc pe Procopie Ivașcovici, cel ce va deveni mitropolit al românilor transilvăneni și apoi patriarh al tuturor ortodocșilor din imperiu. Tot din rândul episcopilor arădeni este și Ioan Mețianu, cel care timp de doua decenii a
activat la Arad, și apoi a ajuns mitropolit la Sibiu, având un rol important în procesul separării ierarhice dintre sârbi și români și contribuind la emanciparea românilor.”
Istoricul Pantea a făcut cercetări arhivistice ample despre personalitatea lui Vasile Goldiș, și a ajuns la descoperiri numeroase. Aflăm de la ea că Vasile Goldiș, cel care după terminarea studiilor universitare, deși putea să rămână să predea într-un important gimnaziu din Budapesta, a ales a se întoarce printre români și a ajuns profesor la Caransebeș, apoi la Brașov, iar după ce s-a pensionat în 1900, s-a stabilit la Arad dedicându-se cauzei naționale. Vasile Goldiș, bun cunoscător al curentelor filosofice, a avut un rol important în evenimentele din primele două decenii ale secolului XX. Este cel care la începutul secolului îi îndemna pe liderii românilor din monarhia dualistă să părăsească pasivismul și să devină adepții activismului politic, fapt ce a făcut ca mai mulți reprezentanți ai românilor să ajungă în Parlamentul de la Budapesta și să protesteze împotriva măsurilor de maghiarizare și deznaționalizare luate de autoritățile maghiare, creându-se astfel o solidaritate a popoarelor nemaghiare, care s-a văzut bine pe parcursul anului 1918. Vasile Goldiș, considerat ideologul generației Marii Uniri, a avut un rol important, în 1918. Plecând de la ideile enunțate de președintele american Woodrow Wilson, a susținut desprinderea românilor de vechea monarhie, și apoi unirea lor cu România. Ideile sale au fost publicate în presa epocii. La Alba Iulia, a fost cel care a citit Rezoluția Marii Uniri și a fost delegat a duce actele Marii Uniri la Regele Ferdinand, care l-a și decorat.
Adriana PETROI
Articolul integral îl puteți citi în numărul 16 din 16 aprilie 2022
